Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Cred că guvernul este de fapt servitorul poporului și nu stăpânul său.

Cred că guvernul este de fapt servitorul poporului și nu stăpânul său.

Pentru a aprecia culturile altor naţiuni, trebuie să mergi în ţara lor, să cunoşti oamenii şi trebuie să intri în contact cu cultura ţării.

Succesul în afaceri presupune pregătire şi disciplină şi muncă multă. Dar dacă nu eşti speriat de aceste lucruri, oportunităţile sunt mereu foarte mari.

Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante şi de succes din istorie.

Dar această fereastră de ocazii, în care putem construi o ordine mondială interdependentă, nu va fi deschisă pentru mult timp. Deja sunt forţe puternice care lucrează şi ameninţă să distrugă toate speranţele şi eforturile noastre de a ridica o structură rezistentă de interdependenţă globală.

Tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială.

Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii ai căror directori au asistat la reuniunile noastre şi şi-au respectat promisiunile de a păstra discreţia timp de 40 de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planul mondial, dacă am fi fost expuşi public pe parcursul derulării misiunii noastre. Dar acum lumea este mai sofisticată şi mai pregătită să accepte un guvern mondial. Suveranitatea supra-naţională a unei elite intelectuale şi bancare mondiale este în mod sigur preferabilă autodeterminării naţionale practicate în secolele trecute.

Sunt convins că lucrurile materiale pot contribui foarte mult la a face viața plăcută, dar, în principiu, dacă nu aveți prieteni și rude foarte bune care vă interesează, viața va fi cu adevărat goală și tristă, iar lucrurile materiale încetează să mai fie importante.

Sunt un călător pasionat, iar de când eram copil, călătoriile m-au format la fel de mult ca și educația mea formală. Pentru a aprecia culturile unei alte națiuni, trebuie să mergem acolo, să cunoaștem oamenii și să ne amestecăm cu cultura acestei țări. O modalitate de a face acest lucru, dacă cineva este destul de norocos, este să cumpere lucruri din aceste culturi.

Îi datorez mult mamei. Avea o înțelegere de expert, și, de asemenea, aborda arta emoțional.

Interesul meu față de artă a fost datorită mamei mele. Tatăl meu nu-i plăcea arta contemporană, așa că nu i-a dat mamei mari sume de cheltuit. A început să cumpere printuri și desene. În timpul zilelor mele de școală, îmi amintesc că am stat în multe întâlniri timpurii.

Prin ”muzeu”, presupun că vrei să spui o instituție dedicată evenimentelor din 11 septembrie și după aceea. Dacă acest lucru se face cu sensibilitate, cred că ar fi cel mai potrivit.

Rolul unui muzeu al artei moderne este de a face o selecție bună și de a identifica ceea ce noi credem că sunt mișcările viitoare și care necesită gust.

Filantropia este implicată în inovațiile de bază care transformă societatea, nu pur și simplu menținând status quo-ul sau satisfăcând nevoile sociale de bază care anterior au fost provincia sectorului public.

Cred că arta este cel mai înalt nivel de creativitate. Pentru mine, este una dintre cele mai mari surse de bucurie.

Doar o singură dată în viața mea am fost pe marginea impoliteții. Nu-mi place să fiu nemilos.

De principiu sunt o persoană fericită.

Am învățat mai mult de la mama mea decât de la toți istoricii și curatorii de artă care m-au învățat aspectele tehnice ale istoriei artei și aprecierii artei de-a lungul anilor.

Bani pot contribui foarte mult la capacitatea cuiva de a avea o viață constructivă, nu numai plăcută pentru sine, sperăm și pentru ceilalți.

Japonezii au un minunat sentiment al designului și rafinament în arta lor. Ei încearcă să producă picturi frumoase cu un număr minim de linii.

Nu sunt niciodată furios, uneori doar aflat în dificultate.

De mai bine de 40 de ani, am susținut crearea unei comunități “non-stop”. Aceasta ar însemna, cel puțin, locuințe, școli și magazine de diferite tipuri, alături de clădirile comerciale. Acel tip de comunitate a apărut în Manhattanul inferior, în forma sa născută, înainte de 11 septembrie 2001.

Mamei i-a plăcut frumusețea oriunde a găsit-o și a găsit-o în multe locuri, atât în natură, cât și în arta contemporană. Iar acolo s-au despărțit de companie. Pentru tata… orice a fost abstract a fost automat ceva nu foarte bun.

Bani pot contribui foarte mult la capacitatea cuiva de a conduce o viață constructivă, nu numai plăcută pentru sine, ci, sperăm, și pentru ceilalți. Bunicul meu, împreună cu Carnegie, a fost un pionier în filantropie, pe care tatăl meu a practicat-o la scară foarte largă. Etica creștină a jucat un rol esențial în creșterea mea.

David Rockefeller

A fost cel mai mic şi ultimul nepot în viaţă al fondatorului gigantului petrolier Standard Oil, John D. Rockefeller, primul miliardar al Statelor Unite. A fost singurul dintre cei cinci fii ai lui John D. Rockefeller junior care şi-a petrecut întreaga carieră profesională în lumea corporatistă. Cunoscuţi simplu precum „Fraţii”, David, Laurance, John, Nelson şi Winthrop au dominat lumea afacerilor, policii, filantropiei şi a artei precum nu a făcut-o vreodată nicio altă familie din SUA. David a fost confident al liderilor lumii, de la Deng Xiaoping din China la Nelson Mandela în Africa de Sud, de la şahul din Iran la Henry Kissinger. El a fost cunoscut şi pentru activităţile sale filantropice, donând sute de milioane de dolari către fonduri de caritate pentru a promova schimbarea socială, dar şi către muzee de artă şi universităţi.
David Rockefeller Senior s-a născut la  Manhattan, SUA. A fost un om de afaceri american, adept al globalismului și patriarhul actual al familiei Rockefeller. Era singurul copil al lui John D. Rockefeller Jr. și Abby Aldrich Rockefeller, și nepotul magnatului John D. Rockefeller, fondator al Standard Oil.  A fost căsătorit cu Margaret “Peggy” McGrath cu care a avut șase copii: David, Abby, Neva, Peggy, Richard și Eileen. Averea sa netă era estimată la 2,2 miliarde dolari, intrând astfel în rândul celor mai bogați 300 de oameni din lume.

Fratii Rockeffeler

Afacerile familiei Rockefeller au ajuns şi în România, prin intermediul unui fond de investiţii gestionat de Europa Capital. Europa Capital, parte din grupul financiar american Rockefeller, a dezvoltat în România alături de RPF Development două ansambluri rezidenţiale la Bucureşti. Este vorba de proiectele de apartamente Vitan Residence şi Tineretului Park. Europa Capital mai are în dezvoltare în parteneriat cu spaniolii de la Graells & Llonch un parc industrial la Turda, potrivit economica.net.

Aspecte din educația primită de frații Rockefeller au devenit faimoase, inclusiv o alocație de 25 de cenți, din care copiii trebuiau să și pună deoparte pentru caritate și economii, precum și ideea că averea aduce și o mare responsabilitate. Doi dintre frații săi au deținut funcții alese: Nelson Rockefeller a fost guvernator al statului New York, iar Winthrop Rockefeller al statului Arkansas. David Rockefeller și-a exercitat puterea și influența fără să dețină funcții publice, iar printre proiectele sale s-a aflat promovarea proiectului de construcție a World Trade Center. Spre deosebire de fratți săi John D. III și Laurance, care au evitat publicitatea și s-au ocupat de filantropie, David Rockefeller s-a ocupat de afaceri și le-a promovat în întreaga lume.
David Rockefeller a absolvit Universitatea Harvard în 1936 și a urmat studii doctorale la Universitatea din Chicago în 1940. A fost în armata americană în al doilea Război Mondial și a promovat ulterior în conducerea Chase Bank. Banca a fuzionat cu The Manhattan Company în 1955, unde a fost președinte și director general timp de opt ani. Rockefeller s-a întâlnit cu peste 200 de lideri din peste 100 de țări și a fost deseori tratat ca un șef de stat.
În ultimii ani, Rockefeller a încercat să readucă influența familiei în Rockefeller Center, vândut în mare parte unor investitori japonezi în anii 1980. În cele din urmă, a organizat un grup de investitori pentru cumpărarea unei participații de 45% la proprietate.
În 1998, Rockefeller a primit Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă din SUA, pentru activitățile sale filantropice și de altă natură.
Este fondatorul celebrei Comisii Trilaterale si invitat de onoare inca de la prima intrunire a misteriosului grup Bildenberg, considerat de unii un adevarat Guvern mondial “din umbra”. Prieten si coleg de facultate cu John F. Kennedy, David Rockefeller a fost timp de cativa ani iubitul surorii celebrului presedinte american. Cu un simt al afacerilor iesit din comun, David Rockefeller a unit “Banco Rockefeller” cu “Chase National Bank” si a deschis primele birouri ale unei banci americane in Rusia si China.
După absolvirea Universității Harvard (1936), David a urmat un an la London School of Economics și apoi își da doctoratul în 1940, la Universitatea din Chicago, înființată de altfel de familia Rockefeller în 1889. După obținerea doctoratului se angajează ca secretar la Primăria New York, pe un salariu simbolic de un dolar pe an, dar nu lucrează decât doi ani, după care se înrolează în armată, în cadrul serviciilor militare de informații.  Beneficiind de conexiunile familiei și stăpânind excelent limba franceză, David ajunge în scurt timp atașat militar la Ambasada SUA de la Paris.
După terminarea războiului, David intră în afacerile de banking ale familiei, dar la început într-un post modest, de assistent manager al unei filiale.  Are o idee pe care i-o mărturisește tatălui, iar acesta transformă în realitate: dacă s-ar uni “Banco Rockefeller” cu “Chase National Bank” (ultima, asociată pentru mult timp, cu unchii săi, Abby și Winthrop Aldrich, frații mamei), s-ar naște o instituție financiară mult mai puternică. David ajunge în 1960 președintele noii instituții bancare. Timp de 20 de ani conduce banca familiei cu o mână de fier, dar și cu un extraordinar talent în a-și motiva angajații. Pentru a da o greutate și mai mare băncii private, îi construiește un sediu impozant (60 de etaje plus cinci etaje subterane) chiar vis-a vis de sediul FED

Rockeffeller și George Bush

New York. Tot meritul lui David Rockefeller este și faptul că banca sa a devenit banca principală a Națiunilor Unite și unul din principalii parteneri ai băncii Mondiale, atunci când puține erau băncile care se aruncau în a sprijini noi instituții mondiale. Intuind posibilitățile și mai ales vevoile piețelor estice, David Rockefeller deschide primele sucursale ale unei bănci americane în Rusia (chiar în Piața Karl Marx, de lângă Kremlin) și China.
A propos de Banca Mondială: trei președinți- John J. McCloy, Eugene Black și George Woods -au lucrat anterior la Chase, la fel ca și Paul Volcker, înainte de a deveni președinte la Fed.

Relația lui Volcker cu Rockefeller a fost atât de bună, astfel încât a renunțat la funcția de la Fed, pentru a lucra la Rockefeller Group, Inc., uriașul holding al celebrei familii.
La Pocantico, proprietatea familiei, întinsă pe 3.400 acri, unde a copilărit, dar și acolo unde și-a si găsit sfârșitul, David Rockefeller își avea cartierul general. Pe la Pocantico au trecut șefi ai FMI, ai Băncii Mondiale, regi și președinți, pentru întrevederi formale sau discrete.
În 1986, Ronald Reagan declara că doar acasă la el se simte atât de bine ca la reședința lui David Rockefeller.
În 2002 și-a publicat memoriile, fiind primul din cele șase generații ale clanului Rockefeller care și-a scris autobiografia. E drept că pentru acest demers a avut nevoie de zece ani ! El povestește, printre altele, cum a activat în serviciile secrete militare în timpul celui de-al doilea război mondial, dezvoltându-și “abilitatea de a construi o rețea de surse de informare și de influență”.

Însă pasajul cel mai interesant din autobiografie se găsește la pagina 405. Rockefeller admite aici că face parte dintr-o conspirație secretă internațională, care are ca scop globalizarea. “Timp de mai bine de un secol, extremiști ideologici aparținând întregului spectru politic s-au folosit de ocazia unor incidente mediatizate pentru a ataca familia Rockefeller și a pretinde că aceasta are o exagerată influență asupra instituțiilor politice și economice americane. Unii dintre ei cred chiar că facem parte dintr-o conspirație secretă care lucrează împotriva intereselor Americii. Ne caracterizează pe mine și familia mea ca fiind internaționaliști care conspiră la crearea unei structuri politice și economice unice globale, o nouă lume, dacă vreți. Da, așa este, pledăm pentru globalizare”.
În primăvara anului 2015 David Rockefeller, a suferit al șaselea transplant de inimă la vârstă de 99 de ani, la aproape 40 de ani de la primul, realizat după un dramatic accident de mașină în urma căruia a suferit un stop cardiac. După o săptămână de la operație a reînceput să facă jogging. Mai suferise și două transplanturi de rinichi, în anii 1988 și 2004.
După ultimul transplant de cord, magnatul afirma că “De fiecare dată când primesc o inimă nouă, e ca și cum un nou suflu de viață se răspândește în corpul meu. Mă simt energizat și viu”.
Precizare: Deși informația privind cele 6 transplanturi apare pe mai multe site-uri străine, fiind preluată și de site-uri credibile din România (RADOR, de exemplu), informația originală a fost lansată de un site specializat de satiră.


Surse:
economie.hotnews.ro
news.ro
adevarul.ro
autori.citatepedia.ro
brainyquote.com

Editorial
  • Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Haosul dictaturii sărăntocilor și baricada rezistenței

    Laura Suzeanu S-au jucat cu focul. Pentru un ordin. Ordin care a ascuns foarte posibil multe promisiuni, de viitor. Dar de fapt obediența specifică lipsei de orizont, cel mai sigur pentru salariul primit, cel din banii statului. Care Stat cine este? Cine este, domnilor jandarmi, aduși, cărați, intoxicați cu minciună, …...citeste »

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

26 martie 2018

Oltenița, la mâna PSD: După hectare întregi de terenuri înstrăinate, Țone continuă campania de vânzare

Laura Suzeanu Pentru Țone vânzarea a orice se poate în Oltenița, de la terenuri, la spații și imobile sub diverse regimuri, a devenit preocuparea primordială, chiar vitală. După ce în ședința ordinară a Consiliului Local de luna trecută Hotărârea privind vânzarea unui spațiu comercial din Hala Oltenița nu a trecut, perseverent cum îl știm când este vorba de anumite proiecte nevotate în ședințe, primarul Petrică Țone a repus pe ordinea de zi Hotărârea. O fi repetiția mama învățăturii, dar aici depinde și ce se repetă, dar și ce se învață.

Corespondenta la redactie