Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Cred că sunt o mărturie a mersului pe jos ce lasă cicatrice. Poți trece prin clipe grele dar să ai totuși victorii.

Cred că sunt o mărturie a mersului pe jos ce lasă cicatrice. Poți trece prin clipe grele dar să ai totuși victorii.

Am fost în iad și înapoi. Am văzut sfârșitul. Am văzut latura întunecată a vieții.

E greu să fii în umbra unei Beyonce.

Sunt o persoană obișnuită în circumstanțe extraordinare.

Încă îmi place să înregistrez și încă îmi place scena, dar la fel ca tatăl meu, mă distrez cel mai mult când mă aflu în fața acelei orchestre glorioase sau a acelei trupe mari.

Tatăl meu a condus cu exemplul. Nu prea vorbea – a umblat prin viață.

Dumnezeu m-a înconjurat de oameni cu credință, oameni cu credință puternică, oameni cu putere, putere spirituală și am văzut mici minuni care se întâmplă în viața lor. După ce s-a întâmplat în viața lor, am început să cred că mi se poate întâmpla și mie.

Mi-ar plăcea să mă uit înapoi la viața mea și să spun: „Știi, am vrut să fac un album rock n’roll. Ar fi trebuit și nu am făcut-o niciodată.

Las Vegas are tipul de public – și nu s-au schimbat de pe vremea tatălui meu – sunt încă plictisitori și plictisiți. Și există doar acea mână de artiști care se bucură cu adevărat și știu cum să răspundă.

Este normal să vă prăbușiți și să vă întristați atunci când aveți o problemă de sănătate. Nu cred că poți scoate cu adevărat cele mai bune lucruri din viață până nu ai avut cele mai rele lucruri.

Întotdeauna mi-a plăcut spaniola. Îmi plac înregistrările spaniole ale tatălui meu.

Am făcut dializă în Istanbul, Milano, Indonezia, Manila, Londra. Este – este uimitor.

Simt suficientă distanță față de persoana care am fost. Nu-mi mai este rușine de viața mea, pentru că am învățat din ea.

Pierderea oamenilor este dureroasă, dar unele lucruri trebuie doar să le accepți.

Știu că Dumnezeu m-a protejat. Chiar și atunci când o dădeam în bară.

Eram îndrăgostită nebunește de Elvis Presley. Tata nu a fost deloc interesat, cel puțin nu pentru el însuși ca interpret. Spunea: „Dl. Cole nu rock and roll”.

Cred că nimeni nu poate ajunge la ceea ce a realizat tatăl meu. Mă bucur să cânt măcar o parte din muzica lui, dar el este cu adevărat cel care a fost pionierul, cel care a început toate acestea. El este cu adevărat Regele.

Cred că oamenii aud căldura din vocea mea și prietenia și cred: „O, trebuie să fie o persoană foarte drăguță”.

Viața este ca un dar, nu pot decât să mulțumesc în fiecare zi.

Cred că țărilor străine le place foarte mult atunci când artiștii americani cântă în limba lor. Și când mergi acolo și spui: „Bună, ce mai faci?” în limba lor, le place. Îi face să simtă că o faci doar pentru ei. Noi în America luăm atâtea de la sine înțeles.

Idolii mei sunt Janis Joplin și Annie Lennox, care nu fac parte din cultura pop tipică.

A trebuit să mă împac cu trecutul meu pentru că nu îl pot schimba.

Nu ar trebui să ai regrete. Aș spune în schimb că am învățat o mulțime de lecții. Da, aș fi putut să mă descurc mai bine cu unele lucruri. Dar ele m-au făcut să fiu cine sunt astăzi.

Oamenii mi-au spus când am început: „De ce nu copiezi doar stilul tatălui tău?” Trebuia să fiu eu însumi, cântându-mi melodiile în felul meu.

Nu puteam respira. Eu – am intrat – la propriu, rinichii mei au încetat să mai funcționeze. Ei s-au oprit, procesând fluidul care începea să se acumuleze în corpul meu.

Când interpretam melodiile tatălui meu în concert, asta era tot ce voiau oamenii să audă. Eu mă întrebam mereu: „Mă pot compara?”

Am fost întotdeauna o extremistă. Unii dintre noi au personalități foarte captivante, iar pentru unii dintre noi, acest mecanism ne împiedică. Al meu cu siguranță a făcut-o. Nu sunt vindecată. Nu ești niciodată. Recuperarea este un proces de zi cu zi.

Oricât de distrusă eram, odată ce începeam să cânt, mă simțeam mai bine.

La fel ca tatăl meu, nu vreau să văd pe nimeni maltratat, cam așa ceva. Sunt foarte conștientă de rasă, deoarece tatăl meu a avut multe provocări legate de rasă. Sunt foarte sensibilă la acest gen de probleme.

Din punct de vedere fizic, am văzut o schimbare în viața mea. Nu, nu am avut un lifting facial sau ceva de genul acesta. Am crescut. Aceasta este chipul lui Dumnezeu.

Ne naștem cu doi rinichi și avem nevoie doar de unul pentru a supraviețui. Poate că Dumnezeu ni l-a dat pe celălalt pentru ca noi să îl dăm.

Primesc îmbrățișări tot timpul de la străini. Cred că oamenii îți pot simți personalitatea atunci când cânți live, dar este unul dintre cele mai frumoase lucruri dacă poți traduce asta în înregistrările tale.

Sunt genul de persoană care nu va anula un spectacol, chiar dacă nu mă simt atât de bine.

Când am făcut „Unforgettable”, nu era potrivit să ne luăm libertățile cu acea muzică. Trebuia să existe un fel de linie fină între ceea ce o făcuse atât de grozavă și faptul că o femeie o cânta. Am schimbat unele dintre aranjamente, dar nu prea mult.

Ce este cu adevărat important? Cred că sunt un individ. Sunt un individ – și unul puternic. Sunt Natalie Cole. Trebuie să fiu eu.

Natalie Cole

A crescut într-un mediu muzical, la Los Angeles, cunoscând de când era copil mulţi artişti care lucrau împreună cu părinţii ei. Prima sa apariţie a fost în 1970, când a lansat hiturile “This Will Be”, “Our Love” şi “Inseparable”. În anii ’90, a lansat marele hit “Unforgettable… with Love” care a fost vândut în peste 7 milioane de copii şi a câştigat şapte premii Grammy.


Natalie Cole – cântăreaţă, compozitoare şi actriţă – s-a născut la 6 februarie 1950, în Los Angeles, SUA. Părinții săi au fost: celebrul interpret Nat King Cole și Maria Cole.
Natalie Cole a fost unul dintre cei cinci copii ai familie, dar nu a fost atrasă din prima clipă de scenă. Prima oară când a fost alături de tatăl ei pe o scenă, în vara anului 1957, în Lake Tahoe, se ascunda în spatele cortinei. Avea doar şapte ani şi era foarte confuză, dar publicul a adorat-o instant. În autobiografia sa, „Angels on My Shoulder“, Natalie povestea cât de mult îi păcea să îşi petreacă timpul cu tatăl ei, în ciuda perioadelor în care era mai mult plecat. „Apreciez acele amintiri şi iubesc faptul că, atunci când era acasă, era doar tata. Chiar îşi petrecea timpul cu noi. Partea proastă a succesului său era că pleca de acasă cu săptămânile sau cu lunile. Când îţi câştigi existenţa din cântat, trebuie să mergi acolo unde sunt concertele“, scria ea.
Când tatăl ei a dus-o la Şcoala pentru fete Northfield, din Massachusetts, în anul 1964, a fost pentru ultima oară când l-a văzut pe Nat King Cole relaxat şi fericit. Când s-a întors acasă pentru a sărbători Crăciunul alături de familie, Natalie l-a găsit pe tatăl ei într-o stare deloc bună. Slăbise enorm după ce a fost diagnosticat cu cancer la plămâni, după ani buni de fumat. Nat King Cole a murit în luna februarie a anului 1965, la vârsta de 45 de ani.

Genurile muzicale în care a excelat Natalie au fost: soul, R&B, pop, soft rock, jazz, quiet storm. A participat la multe spectacole, concerte, iar la telviziune în: “I’ll Fly Away”, “Touchet by an Angel”, “Law & Order”, “Grey’ s Anatomy”. A mai apărut în filmele “De-Lovely”, “Lily the Winter”. A obținut premii Grammy în 1976, 1977, 1992, 1994, 2009. În 2000 a apărut autobiografia “Angel an My Shoulder” în care vorbește despre lupta ei cu drogurile (a fost arestată în Toronto, Canada, pentru posesie de heroină în 1975).
În 2000 a fost diagnosticată cu hepatita C, a făcut dializă de trei ori pe săptămână timp de nouă luni. A fost căsătorită cu Marvin Yancy, compozitor și producător, din 1976 până în 1980, au avut un copil, Robert Adam Yancy, născut în 1977, care a ajuns muzician.
Natalie Cole a urmat cursurile Universităţii din Massachusetts şi a obţinut licenţă în psihologia copilului, apoi a urmat cursurile Universităţii din California de Sud. După absolvire a început să cânte în cluburi cu trupa sa, Black Magic. Apoi a început să înregistreze cu Capitol Records şi a lansat albumul de debut, “Inseparable”, în 1975. În 1976, a lansat albumul “Natalie”, care cuprindea hiturile “Sophisticated Lady” şi “Mr. Melody”. Cu albumul “Unpredictable” a câştigat discul de platină, pentru single-ul “I’ve Got Love on My Mind”, iar în 1977, Cole a cucerit din nou discul de platină pentru albumul “Thankful”, care includea hitul “Our Love”. În 1978, a lansat albumul “Natalie Live!”, iar anul următor, albumele “I Love You So” şi “We’re the Best of Friends”. Ambele au câştigat discul de aur, crescând popularitatea artistei.
Au urmat albumele “Don’t Look Back” (1980), “I’m Ready” (1983), “Dangerous” (1985), “Everlasting” (1987), “Good to Be Back” (1989), “Unforgettable… with Love” (1991), “Take a Look” (1993), “Holly & Ivy” (1994), “Stardust”, “Greatest Hits, Vol. 1” (2000), “Ask a Woman Who Knows” (2002), “Leavin’ “ (2006).

Cole a intrat la Universitatea din Massachusetts în 1968 pentru a studuia psihologia copiilor. După ce a fost într-o relaţie cu un tânăr numit Jimmy, Natalie a început să cânte alături de trupa lui, dar şi să experimenteze drogurile. Cântăreaţa a luat LSD, iar într-un episod în care era sub influenţa drogurilor era să se arunce de pe o clădire, fiind sigură că poate zbura. Atunci a început dependenţa cu care s-a luptat toată viaţa. „Oamenii mă întreabă mereu cum am început să iau droguri. Cred că dependenţa aştepta să se întâmple, un punct culminant al problemelor nerezolvat. Moartea tatălui meu a fost doar începutul. Câţiva ani mai târziu am realizat cu adevărat că nu mai e şi că eu eram mereu numită fiica lui. Eram încă în umbra lui“, mai scria ea în cartea autobiografică. Primul ei hit, „This Will Be“, i-a adus două premii Grammy, iar al doilea album, „Natalie“, a consacrat-o în ochii americanilor. După ce i-a murit un prieten din cauza abuzului de droguri, Natalie Cole s-a lăsat de heroină. În acelaşi ani l-a întâlnit pe producătorul şi cântăreţul Marvin Yancy, cu care s-a căsătorit în 1976.

Anul 1982 a semnificat trezirea la realitate pentru Natalie Cole. Cântăreaţa şi-a dat seama că şi-a neglijat copilul, pe care îl punea inclusiv să îi aducă drogurile din geantă, totul în timp ce familia şi prietenii au implorat-o să se ducă la un centru de dezintoxicare. În 1983, impresarul ei a convins-o să se ducă la o clinica Hazelden, situată în apropiere de Minneapolis, decizie despre care artista avea să spună mai târziu că a fost cea mai bună din viaţa ei. „Au venit toţi şi m-au luat de acasă de parcă erau de la pompele funebre. Erau îmbrăcaţi în costume negre, iar expresiile de pe feţele lor erau foarte seriose. S-au uitat la mine şi mi-au spus: Ştim că vei muri“, povestea Cole pentru „People“.
Şedinţele de chimioterapie au lăsat-o slăbită, după ce a fost diagnosticată cu hepatita C, şi a început să aibă probleme serioase cu rinichii. Cole avea nevoie de o dializă de trei ori pe săptămână. În 2009, Natalie Cole a primit un transplant de rinichi care i-a salvat viaţa, dar în aceeaşi zi, a aflat că sora ei, Cookie, a murit, după ce a dus o luptă grea cu cancerul la plămâni. Mama ei a murit trei ani mai târziu, la 89 de ani. Natalie o descria drept o doamnă desăvârşită, care a învăţat-o ce înseamnă eleganţa.


Natalie a fost recompensată cu o stea pentru recordurile ei muzicale, situată la poziția 1750 pe Vine Street, Walk of Fame, la Hollywood.
Cântăreața avea 65 de ani când a murit. Potrivit familiei, moartea i-a survenit în urma unor complicații ale bolii, publicistul ei afirmând că a fost vorba de insuficiență cardiacă congestivă.

Cântăreața Patti LaBelle a scris pe Twitter la aflarea veștii: “Le transmit condoleanțe și rugăciuni tuturor celor dragi prietenei mele #NatalieCole! Ne va lipsi cu adevărat, dar lumina ei va străluci mereu!

Cher a adăugat: “Natalie Cole… O voce din Rai a fost chemată acasă.

Lenny Kravitz a postat și el pe Instagram: “Noul an a venit, iar un instrument angelic a trecut mai departe. Natalie Cole a fost o voce desăvârșită. Și ce doamnă… Îmi vei lipsi draga mea. Cu dragoste.

Vanessa Williams și-a exprimat și ea tristețea, publicând o fotografie alături de Natalie Cole: “În cele din urmă am găsit o poză recentă cu mine și #nataliecole. O cunosc din anii “80 și i-am fost fană încă de la începuturi. Ce pierdere. Rugăciunile mele sunt alături de Robbie.

Natalie a înregistrat în 1991, hitul “Unforgettable”, în care a realizat un duet suprapunând vocea ei cu vocea tatălui. Ea s-a preocupat şi de înregistrarea postumă a unor hituri ale lui Nat King Cole, precizează www.biography.com.


Surse:
adevarul.ro
infomusic.ro
brainyquote.com
youtube.com

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

Corespondenta la redactie