În presă lucrurile stau altfel, cu orice risc pe care și l-ar asuma un jurnalist adevărat, care caută adevărul. Spre ghinionul unor primari, dar și spre lipsa lor de educație în acest sens, mai ales dacă vrem un jurnalism democratic, un jurnalist care știe ce înseamnă cum să folosească ”pana”, trebuie să scormonească și să arate adevărul atât cât se poate, greșelile sau maniile, pentru a fi îndreptate acolo unde încă se mai poate rectifica ceva. Și fie că îi convine sau nu, că e spre avantajul sau dezavantajul lui, un primar, ca și ceilalți oameni politici din alte structuri administrative, sunt nevoiți să accepte faptul că un jurnalist bun este unul care nu minte, care nu e plătit să pupe și să scrie cum i se cere, pentru a deturna realitatea și a lăuda gonflabil un reprezentant de administrație locală. Un jurnalist trebuie să fie conectat permanent la ceea ce se întâmplă în jurul său și al comunității, al celor care îl plătesc pe acel primar din buzunarul lor. Alesul este cel care trebuie să fie la ordinul comunității, nu invers, iar Petre Țone tocmai lucrurile astea nu le înțelege și care, după modul cum procedează, cum se poartă, face dovada unui tip care consideră orașul proprietatea sa privată, unde poate să facă ce vrea, unde poate juca tontoroiul pe oricine atâta vreme cât ține o cârmă. Eh, cu un sincer regret, ne pare rău domnule Țone, nu putem să fim de acord cu asta. Este suficient că aveți cvorumul majorității în micul parlament local, din considerente diverse, membrii săi ”de vază” neștiind ce fac sau făcându-se că nu știu sperând că scapă basmale curate cunoscând sistemul corupt, astfel că multe hotărâri locale sunt mascate iar ei le votează la îndemnul și sfatul domniei tale. Nu mai descriem amănuntele cu micile ciolane aruncate, resturi de aluat oltenițean (nu franțuzesc) pentru prăjiturele sau bezele, bucătărie internă cu alte deserturi, altfel… gogoși.
Un jurnalist care respectă deontologia, exact ca un medic adevărat care nu trebuie să încalce Jurământul lui Hipocrate, în același fel trebuie să lucreze corect: să scrie adevărul, să fie în slujba cetățeanului, al contribuabilului, cu informații, nu minciuni. Trebuie să fie etalon, cu un condei curat, iar redacția să reprezinte locul unde se formează adevărul transformat în informație reală, astfel ca împreună să creeze pepiniera. Un jurnalist adevărat trebuie să fie model de fermitate și profesionalism.
Un mare defect al majorității românilor și majorității oltenițenilor, mai ales acolo unde nu există demnitate și educație, este servilismul, care poate fi de formă, atât cât ține un mandat, sau servilismul interesat, pentru a obține beneficii din partea celui pe care un servil îl oblojește. Fățărnicia este constantă printre mulți dintre oltenițeni, unii habar nu au ce înseamnă ”fățărnicie”, ei așa se nasc, așa vor să trăiască, nu pot fi altfel, așa se simt bine, așa sunt normali. Cocoașa din spinarea lor este parte din ei însă ei se văd drepți, fiindcă au oglinzile lor personale. Și atunci cât timp o persoană cu funcție, la noi la Oltenița și în România cine are funcție are stea în frunte, este pupată pe laba piciorului sau între degetele de la mâini, de cei care vor să trăiască în accepțiunea lor ”bine”, să își găsească un loc cald care de fapt este culcușul făcut tot din contribuțiile la taxe și impozite ale alegătorului.
În Oltenița actuală, vasalitatea are forme dintre cele mai hidoase. Vasalitatea are forme ierarhice. Cel care este adulat și pupat prin diverse locuri, pupă și el la fel sau lingușește pe alții de pe scara demnitarilor de la președinte de consilii județene până la miniștri, senatori, deputați sau președinți. Este un servilism în lanț. Iar pentru diferite avantaje și pentru o viață tihnită, cu lucrări private prin primării, cu legi încălcate mai ales pe conflicte de interese și incompatibilitate, consilierii locali fac pe slugile și pupătorii de piei și de părți sau segmente de corp. Iar acești sărmani subordonați, în lupta lor de a-și dezvolta afacerile private puse pe numele nevestelor, majoritatea îmbuibată, disperată de bani și viață de huzur, plimbată și răsfățată, fără cumpăt ori educație, în lupta de a sta la adăposturi bine construite și cu destinații spre cele de lux, devin un fel de partrupede, pentru a-și servi șefii, a-și arăta un devotament construit pe compromisuri și minciună, adică atipic sau (a)devotament (un cuvânt nou ca să revoluționăm limba română) adică fix o formă de a-platizare.
La noi adorarea este în floare și fără ofilire, chiar o formă vitală de a trăi, alături de servilism. Firește că Oltenița are și destui oameni educați, culți, inspirați, de bun simț, demni și vertebrali, care își cunosc valoarea și limitele, dar nu suficienți cât să fi dat niște rezultate corecte la alegerile precedente.
Partidul sudat fără moarte prin legături puternice de fostele structuri comuniste și securiste, este actualul PSD, fie că vorbim de el la Oltenița, la Călărași, București, Focșani, Arad, Alexandria, Tulcea etc. Acest conglomerat a format o pâclă, s-a țesut exact ca pânza de păianjen, o pânză imensă în jurul gâtlejelor oamenilor, astfel încât strangularea este iminentă. De fapt, forța acestui partid de stânga stă în metodele pe care le aplică cei din interiorul lui față de ceilalți oameni, în influența de care dispun baronii și primarii PSD asupra unei anumite categorii de populație.
Primarul sau ”șeful” care mai este și lider politic de obicei, șef de partid, în cazul nostru PSD, va promova întotdeauna doar oameni ”subalterni”, care să nu îl umbrească, să nu îl deranjeze, ci să-l aduleze. Atunci să nu ne mai mirăm de calitatea celor numiți în funcțiile unor instituții subordonate unei primării, dar reprezentanţi publici. Există samsarii de diplome, în spatele unor teancuri de diplome şi titluri universitare care stau la colț și așteaptă la un semn ”să se deschidă calea” pentru clientul nostru, stăpânul nostru. Sau cu diploma deja scoasă, se numește în funcția publică și se scoate postul la concurs, unde de fapt va fi un singur candidat, candidatul pe care îl vrea primarul, căci nepotismul fierbe de mistificare la noi. Astfel, toată lumea ştie că este o funcție ”cu dedicaţie”…fără număr…fără număr…de astfel de posturi. Asta a propos și de câte angajări s-au făcut în primărie pe spinarea tot a noastră, a contribuabililor, tot spre și pentru adulare. Dacă altcineva bine pregătit și cu diplomă pe bune are curajul să îşi depună dosarul pe postul unde primarul și-a adus om, se va face de aşa manieră încât intrusul să se retragă, să renunțe. Și uite așa se creează un sistem corupt. Am dat un simplu exemplu din multele scene ce se derulează prin spectacole locale desfășurate pe alocuri și la Oltenița. Sistemul astfel clădit, urmându-şi instinctul de autoprotecţie și autoconservare, pentru a demonstra fidelitatea faţă de puterea politică, face ce este mai imoral sau incorect, nedrept și atotjignitor căci este în trend astfel. Dacă am atras atenția, am semnalat niște abuzuri de putere sau încălcări ale legii, primarul Petre Țone a reacționat în stilul său propriu, atacurile sale directe sau voalate creându-i o apărare flămândă din punctul nostru de vedere, dar puternică și dictatorială din punctul acestuia de vedere, cu atât mai mult cu cât are și o parte importantă de consilieri de partea sa, cu aceeași opinie, persoane cu interese diferite, unii servili din fire, alții devotați lui și partidului stindard PSD, alții debusolați, alții iritați și stresați de ceea ce ar putea primarul să…în cazul în care…Atunci trebuie să voteze în orice situație pentru orice hotărâre de Consiliu Local la poziția ”pentru”. Nu excludem astfel metodele de opresiune pentru consilierii care dețin în familie o firmă, firmă care începe să intre la puricat și controale neînțelese, nejustificate, ce se termină cu amenzi suficient cât să-i constrângă și să le schimbe votul la final. Așa că cei ”rebeli” sau cei cât de cât ”corecți” devin pradă și o parte din oamenii primarului spre masă de manevră.
Cine are punct slab, acel punct slab este căutat, exploatat, răscolit și atacat. Cam așa se procedează în aceste cercuri, ca să nu spunem găști.
Dacă tinerii și oamenii cumsecade refuză total politica, atunci contraselecţia este una ucigătoare şi plătim cu toţii. De sus până jos putreziciunea miroase încât unora le taie respirația și inspirația.

Diagnostic: conducerea din Oltenița și din alte orașe și municipii ale României decade în neofeudalism. Sistemul actual de alegeri interne face ca fruntea, capii partidului să controleze şi să cumpere temelia. Partidele gen PSD sunt fericite dacă electoratul urban care este cel pretenţios stă acasă, scârbit de politicieni, de primarii-candidați cărora le cunosc trecutul și caracterul și de restul reprezentanților publici. Cu sfera rurală sunt aranjate mai repede cărțile, fiindcă oamenii de la țară sunt mult mai simplu de mințit, dar firește că există și acolo excepții, chiar dacă sunt fragile.
Dictatură şi totalitarism – noțiuni ce nu ne sunt străine nouă, celor ce trăim aici.
Nu este timp iar unii nu mai au nici chef pentru adevăr, pentru a discerne. Sunt prea obosiți și împovăraţi de griji, la televizor vedem doar nenorociri – cum mor oameni înecaţi în râu, în accidente aeriene sau pe şosele, înjunghiaţi ori spânzuraţi, auzim despre violuri și crime oribile, ard case, cad copaci peste maşini, mor oameni electrocutați, călcați de tren, pe alte canale vedem emisiuni ce dezvoltă incultura și demagogia la fel ca tabloidele, cu subiecte de joasă speță, mahala, manele, emisiuni de slabă calitate, astfel încât creierele ușor de atacat se virusează și subțiază. Ieșim din case, dăm de mizeria din Oltenița. Iar colac peste pupăză destabilizare politică, cea care duce la destabilizarea economică.
În politică, doar boul e consecvent, spunea cineva.
De la aceste găşti vin toate relele în viețile noastre, fie că vorbim de găști locale sau naționale. Rivalităţile dintre partide, prieteniile, sunt doar urmări ale intereselor acestor oameni aleși ce nu cunosc radiografia locală sau națională, nu știu pulsul omului, fiindcă n-au nici o legătură cu bunul mers al cetățenilor pe care îi reprezintă. Ei trăiesc numai și numai pentru ei, firește cu mici, minuscule excepții. Puterea și resursa financiară ce decurge din această formă de putere le sunt obiectivele și țintele, iar ca să-și atingă scopurile și să-și apere averile sau faptele făcute ilicit, nu se dau în lături de la nimic.
În presă nu-i ca la vândut cartofi la aprozar sau ca la jocul de cărți. Și asta ar trebui să știe un edil care se crede un alpinist la figurat, ce se vede veșnic în vârf…vârful Everestului imaginar…cu atacurile și metodele de lucru cel puțin agresive în a administra un oraș.