Bilanţul din ultimii doi ani de când s-a produs schimbarea în România nu pare să mulţumească o minte ageră, o persoană care ştie că raportul leu-euro în iulie 2007 era 3,13 lei = 1 euro, iar acum s-a ajuns la 4,5 ceea ce presupune o pierdere de 44% a valorii în euro a puterii de cumparare a românilor. Creşterea TVA, a taxelor şi accizelor mai nou au dat peste cap economia României, deşi cifrele pe hârtie şi din gura celor de la guvernare stau altfel.
Potrivit statisticilor, puterea de cumpărare a unei familii medii este inferioară celei din perioada 2009-2010 şi mult mai mică decât în 2008. În 2008, salariul mediu net pe economie era de 1.282 de lei. În 2010, în ciuda tăierii cu 25% a lefurilor bugetarilor şi a reducerilor salariale practicate pe scară largă în sectorul privat, acesta a ajuns la 1.477 de lei. Anii de creştere economică au făcut ca, la sfârşitul lui 2013, salariul mediu net să ajungă la 1.650 de lei. Cu toate astea nu se simte o creştere a nivelului de trai ba mai mult realitatea arată opusul creşterii economice. Pensia medie a evoluat şi ea crescător, de la 682 de lei la finele lui 2008 la 811 lei în decembrie 2013. Dar în ciuda banilor pe care îi încasează românii, nu reuşim să trăim mai bine. Mai mult decât atât românul îşi permite mai puţine decât în perioada de recesiune. O familie medie îşi permitea, anul trecut, să cumpere, din veniturile lunare, 415 kilograme de carne de porc în viu, cu 25 de kilograme mai puţin decât în anul de vârf al crizei, 2010, şi cu 52 de kilograme mai puţin decât în 2008. Sau 176 de kilograme de telemea de vacă, cu 13 kilograme mai puţin decât în 2008 şi cu 40 de kilograme mai puţin decât în 2008. Comparaţia este valabilă şi pentru alte alimente: statisticile oficiale spun că veniturile unei gospodării medii echivalau, în 2013, cu 4.036 de ouă, faţă de 4.121 în 2010 şi 4.829 în 2008. Ori cu 1.482 de kilograme de cartofi, comparativ cu 1.697 în 2010 şi 2.186 în 2008.
Institutul de Statistică arată că puterea de cumpărare s-a redus şi în ceea ce priveşte mărfurile nealimentare şi serviciile. Anul trecut, familia medie îşi permitea 460 de litri de benzină (faţă de nu mai puţin de 785 în 2008 şi 478 în 2010) sau 7.288 Kwh (comparativ cu 7.212 în 2010 şi 7.477 în 2008, cu menţiunea că accizele şi certificatele verzi nu sunt incluse în acest calcul). Tot în sus au luat-o şi preţurile gazelor naturale, transportului în comun, ţigărilor, meselor la restaurant sau biletelor la film.

Dar tot satisticile ne dau veşti mult mai puţin îmbucurătoare. Dacă în 2011, primul an de creştere după criză, puterea de cumpărare era net superioară celei din 2009-2010 şi, la unele capitole, chiar şi celei din 2008, cei doi ani cu USL la putere au adus o scădere (sau, în cel mai bun caz, o stagnare) a nivelului de trai. Să lăsăm din nou cifrele să vorbească – ajustate cu rata inflaţiei (unde anul 2008 este baza de comparaţie), veniturile medii pe familie au fost de 2.154 de lei în 2011, 2.079 de lei în 2012 şi 2.089 de lei în 2013. În euro, avem 587 de euro în 2011, 567 în 2012 şi 589 de euro în 2013. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, o gospodărie medie îşi permitea, lunar, să cumpere 469 de kilograme de carne de porc în viu în 2011, 391 de kilograme în 2012 şi 415 în 2013. Aceeaşi gospodărie îşi permitea 483 de litri de benzină în 2011, doar 449 în 2012 şi ajunsese la 460 în 2013. Cantitate care, în contextul supraaccizei introduse de la 1 aprilie 2014, a scăzut din nou semnificativ.
Aşadar, creşterea economică mult mediatizată pe la unele posturi tv de staff-ul PSD în frunte cu Premierul Victor Ponta, creşterea aceea cu care se laudă post şi pre-electoral actuala guvernare nu se vede în absolut nimic, lucru dovedit după cum vă informam nu doar de Institutul de Statistică, şi de realitatea de zi cu zi. Nu avem o evoluţie a încasărilor bugetare, nu au crescut locurile de muncă. Mai mult decât atât numărul şomerilor a mai crescut în ultimii doi ani, nu s-a îmbunătăţit absolut deloc puterea de cumpărare.

De ani buni, după intrarea în criză, tot se vorbeşte de relansarea consumului, de creşterea nivelul de trai al românului sau de urgenţa relansării demografice.
Avem o guvernare pe care nu o întrece nici o alta la laude, o guvernare de care numai gura este. Se spune în popor că cine e bun de gură este rău de lucru. Discursurile plenarelor CC ale PCR din anii comunismului, în care se arăta ce presupune societatea multilateral-dezvoltată coroborată cu sărăcia şi nivelul de trai scăzut de atunci al românilor au produs o Românie fără perspectivă, blamată de Occident şi de ţările civilizate, o Românie izolată, cu oameni manipulaţi în cel mai josnic mod, controlaţi abuziv, o înmulţire a populaţiei fără o netezire a educaţiei şi culturii, o ţară ai căror oameni sătui de neputinţă fie fugeau cerând azil politic în Occident, fie trăgeau la jug, fie înghiţeau masochist ororile comuniste. Acum nu este cu mult schimbată această tactică, cu excepţia graniţelor deschise sau a unei libertăţi aparente, o libertate ce se pare că din zi în zi este mai oprimată.

Aceleaşi laude dar pesediste de data asta, ce nu se potrivesc deloc cu realitatea crudă a României contemporane.