Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Dreptul este un raport real şi personal al omului faţă de om, care, dacă este păzit de către oameni, serveşte societatea, iar dacă este corupt, o corupe.

Dreptul este un raport real şi personal al omului faţă de om, care, dacă este păzit de către oameni, serveşte societatea, iar dacă este corupt, o corupe.

Orice iarbă se cunoaşte după sămânţă.

Nu există durere mai mare decât amintirea zilelor de bucurie în clipele de nenorocire.

Şi ca şi cel ce-ajuns la mal, suflarea şi-o trage greu şi simte-n piept balsam când vede-n urmă cum se zbate marea, aşa şi eu, ce încă-n gând fugeam, privii-ndărăt pădurea de strigoi din care-n veci ieşit-a viu vreun neam.

Dacă-ţi urmezi steaua, nu poţi greşi destinaţia divină.

Cel mai întunecat loc din iad este rezervat pentru cei care îşi menţin neutralitatea în timpul crizelor morale.

Adevărul este o lume exterioară. În care dacă intri, vei ieşi mult mai luminat.

Iubirea mişcă Soarele şi celelalte stele.

Lumina conştiinţei este făcută din dragoste.

Lumea nu e a celor modeşti, ci a celor energici.

Priveşte doar, şi treci mai departe!

Iubeşte puţin cel ce poate să spună prin cuvinte cât iubeşte.

Când înşeli pe cel ce crede-n tine,
nu pângăreşti doar dragostea ce-mbie,
ci însuşi legământul ce te ţine
ca-n lanţuri ferecat de prietenie.

Totdeauna omul trebuie să-şi închidă gura, atât cât poate, pentru adevărul care are înfăţişare de minciună; pentru că pricinuieşte ruşine fără vină.

Acela care vede pe cineva în nevoie, dar aşteaptă să fie rugat să vină în ajutor, va întâmpina un refuz crunt.

Vrea şi Dumnezeu ce om vrea?

Lipit-am de pământ inima mea.

Plâng toţi acei ce se ucid pe sine.

Mergeam cu dracii prin întunecime – halal tovărăşie! – dar, e-o vorbă: sfinţii-s în cer, în crâşmă-i mojicime…

Viaţa e o alergare spre moarte.

Va fi iertat doar cel care se căieşte.

Acolo unde e ceartă, trebuie să fie şi o concluzie.

Asupra celor ce ştiu să râdă, nici zeităţile întunericului nu au vreo putere.

Dragostea lui Dumnezeu, inexprimabilă şi perfectă, îşi face drum într-un suflet pur la fel cum lumina trece printr-un obiect transparent. Cu cât mai multă dragoste află sufletul, cu atât mai multă daruieşte, astfel încât, pe măsură ce devenim mai curaţi şi mai deschişi, bucuria dragostei ajunge să fie tot mai completă.

Dante Alighieri

Divina comedie a lui Dante, o capodoperă a literaturii medievale, este o viziune profund creştină asupra Dante_Alighieridestinului temporal şi etern al omului. La nivel personal, se bazează pe experienţa exilului trăită de poet departe de oraşul său natal, Florenţa. Într-un plan mai general poate fi citită şi ca o alegorie, sub forma unei călătorii prin Infern, Purgatoriu şi Paradis. Poemul se remarcă prin gama de învăţături, analiza penetrantă şi cuprinzătoare a problemelor contemporane şi prin inventivitatea limbajului şi a imagisticii. Alegând să scrie acest poem în italiană şi nu în latină, Dante a influenţat decisiv cursul dezvoltării literaturii. Nu doar că a dat glas culturii laice incipiente din ţara sa, dar a reuşit să transforme limba italiană în limba literară a Europei occidentale timp de câteva secole.
Dante Alighieri, poet, filosof, om politic florentin, este considerat cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Împreună cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia și Brunetto Latini, principalul promotor al noului stil literar “Dolce Stil Novo”.
“Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare”, îl descria Giovanni Boccaccio, în “Trattatello in laude di Dante”. Se știe că Dante Alighieri s-a născut la Florența, în anul 1265, în zodia Gemeni, respectiv într-una dintre zilele cuprinse în perioada 22 mai-21 iunie, într-o familie din mica nobilime.
Dante Alighieri Portret AproapeMama a murit în perioada copilăriei sale, iar tatăl a murit pe când Dante avea doar 17 ani. Primele studii le-a urmat în orașul natal și au constat în însușirea unor elemente de gramatică, logică, retorică, literatură și teologie, notează site-ul www.greatdante.net. Foarte multe date despre educația sa nu se cunosc, dar lucrările ulterioare au scos în evidență o erudiție deosebită față de cei din generația sa. De altfel, Dante a fost discipolul lui Brunetto Latini, care i-a deschis orizontul cultural. A fost un autodidact, cunoscând tot ce se putea ști la acea vreme în materie de istorie, teologie, matematică, fizică, astronomie, dialectică, zoologie.
A cunoscut în profunzime opera lui Vergiliu, Ovidiu și Horațiu. Îi citea pe Boethius, pe Cicerone, Homer și Aristotel, fiind impresionat de filosofia și de retorica lui Brunetto Latini, care apare, ulterior, ca figură importantă în “Divina Comedie”.

În Florența, a audiat prelegeri de filosofie și de teologie la școlile franciscane și dominicane, acordând o atenție deosebită lui Aristotel și lui Toma d’Aquino.
Dante descrie cum a luptat în cavalerie împotriva ghibelinilor, o partidă politică florentină exilată care Dante-Alighierisusţinea cauza imperială. Vorbeşte, de asemenea, despre marele său profesor Brunetto Latini şi despre talentatul său prieten Guido Cavalcanti, despre cultura poetică în care a făcut primele încercări artistice, despre îndatorarea poetică faţă de Guido Guinizelli, despre originile familiei sale prin stră-stră-străbunicul său, Cacciaguida, pe care cititorii îl regăsesc în cântul central din Paradisul (de la a cărui soţiei derivă numele de familie, Alighieri) şi, mergând chiar mai mult în trecut, despre cât de mândru a fost când a aflat că strămoşii săi îndepărtaţi au fost descendenţi ai soldaţilor romani care s-au stabilit pe malurile râului Arno.

Viaţa lui Dante a fost modelată de îndelungata istorie conflictuală dintre partizanii imperiali şi cei papali, denumiţi ghibelini, respectiv guelfi. Din a doua jumătate a sec. XIII, antagonismele au devenit brutale şi mortale, fiecare parte câştigând alternativ luptele pentru a impune pedepse înfiorătoare şi exilul adversarilor. În 1260, guelfii, după o perioadă ascendentă, au fost învinşi în bătălia de la Montaperti (Infernul X, XXXII), dar în 1266 o armată a guelfilor, susţinută de armata papală şi de cea franceză, a reuşit să îi înfrângă pe ghibelini la Benevento, alungându-i pentru totdeauna din Florenţa.
Dante_Alighieri_Acest lucru indică faptul că Dante a crescut într-un oraş plin de mândrie postbelică şi de expansionism, nerăbdător să îşi extindă controlul politic asupra Toscanei. Florentinii se comparau cu Roma şi cu civilizaţia oraşelor-stat din Antichitate. Florenţa nu şi-a extins doar puterea politică, ci era gata să îşi exercite şi dominaţia intelectuală.
La vârsta de 20 de ani, s-a căsătorit cu Gemma Di Manetto Donati, cu care a avut patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni și Antonia. După moartea Beatricei, și-a aprofundat studiile în filosofie și în teologie, frecventând, totodată, câteva asociații culturale din Florența, iar doi ani mai târziu, în 1292, începe să scrie “La Vita Nuova”, operă în versuri și în proză inspirată de iubirea pe care i-o purta acesteia.

În această “cărticică”, așa cum îi plăcea lui Dante să o numească, poetul descrie toate sentimentele prin care a trecut de când a văzut-o pentru întâia oară, amintirea primului salut, la care ea nu a răspuns, mijloacele prin care încerca să-și ascundă dragostea ce i-o purta, apoi prevestirea și moartea ei, menționează ”Enciclopedia Universală Britannica” (2010).
Prin urmare, în 1295, Dante s-a înscris în corporația medicilor și a farmaciștilor. În următorii cinci ani, British_School_-_Dante_Alighiericariera sa politică a cunoscut o evoluție rapidă, poetul ocupând o serie de posturi importante, care au culminat cu desemnarea sa, în 1300, ca unul din cei șase “Priori”, respectiv un echivalent al funcției de guvernator. Pe când se afla la Roma, însă, chemat de papa Bonifaciu al VIII-lea, puterea politică în Florența este preluată de fracțiunea “negrilor”, iar Dante este condamnat la plata unei amenzi. Cum nu avea bani pentru achitarea acesteia, a fost condamnat la moarte în cazul în care ar fi încercat să se întoarcă în Florența. De atunci, au început anii de pribegie ai poetului, dar și perioada cea mai productivă din creația sa.  Pe perioada exilului, Dante s-a retras din activitatea politică.
A locuit o vreme la Verona, în anul 1303, fiind sub protecția lui Bartolomeo della Scala. În 1304, se pare că a mers la Bologna, unde a început tratatul latin “De Vulgari Eloquentia”, lucrare ce a rămas neterminată, dar care a avut un rol important în unificarea lingvistică a teritoriilor italiene. Tot în primii ani ai exilului, a scris “Convivio” (“Banchetul”, 1304-1307), un rezumat în 15 volume al cunoștințelor vremii, și acesta rămas neterminat.
Dante Alighieri a scris numeroase tratate filosofice, literare și politice, scrisori, dar cea mai importantă rămâne “Divina comedie”, poemul considerat opera literară monumentală a Evului Mediu. Lucrarea a fost începută cel mai probabil în anul 1306, notează site-ul oficial al Bibliotecii Academiei Române, Coperta La Divina Commediawww.biblacad.ro, și a fost terminată cu puțin timp înainte de a muri. Inițial, Dante a intitulat-o “Commedia”, dar Boccaccio i-a adăugat adjectivul “Divina”, în lucrarea “Trattatello in laude di Dante”.
Titlul “La Divina Commedia” (“Divina comedie”) a apărut pentru prima dată pe coperta unei ediții datate în 1555.
Lucrarea este împărțită în trei secțiuni distincte, care corespund celor trei stări unde poate ajunge sufletul după moarte, în accepțiunea Bisericii Romano-Catolice: Infernul, Purgatoriul și Iadul. Astfel, Dante descrie o călătorie imaginară în acestea trei, unde se întâlnește atât cu personaje mitologice sau istorice, cât și cu cele contemporane lui, fiecare dintre ele simbolizând câte o virtute sau, dimpotrivă, câte un viciu. În Infern și în Purgatoriu, Dante este călăuzit de poetul Vergiliu, ca simbol al înțelepciunii, iar în Paradis este călăuzit de Beatrice, ființa pe care a iubit-o până la adorație și care simbolizează grația divină, ajutându-l să găsească drumul spre Dumnezeu. ”Divina comedie” sintetizează opiniile filosofice, Dante PledandMormantul lui Dante Alighieriștiințifice și politice ale artistului, dramatizând, totodată, teologia creștină medievală, menționează site-ul citat anterior.

Dante Alighieri a murit la 13/14 septembrie 1321, pe drumul de întoarcere către Ravenna dintr-o misiune diplomatică întreprinsă la Veneția, fiind înmormântat la biserica San Pier Maggiore, astăzi biserica San Francesco. Rămășițele sale au rămas aici, deși florentinii i-au păstrat un loc special în biserica Santa Croce.

Surse:
agerpres.ro
istoriiregasite.wordpress.com
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 − 17 =

+ 30 = 35

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

Corespondenta la redactie