Înălţarea Sfintei Cruci este prăznuită în fiecare an la data de 14 septembrie, în amintirea evenimentelor din anul 335.

La această dată a fost descoperită Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, după cum a vorbit astăzi în predica sa părintele Nicolae Ciobanu de la biserica ”Sf. Nicolae” centru, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului. În ziua praznicului împărătesc, în semn de cinstire a Crucii celei Adevărate, în fiecare biserică, Crucea este aşezată în mijlocul sfântului lăcaş.  Creştinii vin să se închine la Sfânta Cruce şi s-o împodobească cu multe flori. În această zi de post, credincioşii meditează la jertfa  Mântuitorului şi se roagă pentru sănătatea tuturor membrilor familiei.

Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea împărătească Înălţarea Sfintei Cruci în popor, este cinstită prin post şi praznice. Mulţi credinţioşi țin post negru pentru sănătatea familiei și pentru spor. Ziua Crucii vesteşte că vara s-a sfârşit şi toamna îşi intră cu adevărat, în drepturi. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este singura cu post aspru şi rugăciune care apare la data de 14 septembrie atât în calendarul bizantin (ortodox şi greco-catolic), cât şi în cel latin.
Înălţarea Sfintei Cruci marchează şi două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Părintele Ciobanu amintește de un moment din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. În ajunul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia “Prin acest semn vei invinge”. Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota.
Acolo au fost găsite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus şi două ale tâlharilor ucişi odată cu el. Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstingnit Iisus, patriarhul Ierusalimului Macarie a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când Macarie a aşezat lânga ea Sfânta Cruce, se spune că tânăra a înviat. Vestea s-a răspândit imediat, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii care soseau să vada Sfânta Cruce.

”Iudeii știm bine cu toții au ascuns fiecare lucru care a uitat de patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, au ascuns și Sfânta Cruce. Prin stăruința și rugăciunule Sfintei Elena, Sfânta cruce este găsită…Crucea Mântuitorului vindecă, Crucea Mântuirorului înviază…Nu putem să vorbim de Cruce fără Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu putem să vorbim de Cruce fără să ne aducem aminte de patimile Sale prin care a dat omenirii mântuirea și omului i s-a dat posibilitatea ca prin credință și fapte bune să-și mântuiască sufletul. Noi avem aici în altar o rugăciune despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos din timpul patimilor Sale și a morții Sale <În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, pe toate umplându-le, Acela ce eşti necuprins>” au fost câteva din vorbele de Duh ale predicii părintelui Nicolae Ciobanu.

În bisericile din Oltenița s-au împărțit struguri albi și pâine.
În anul 335 după Hristos, Patriarhul a înălţat-o să fie văzută de tot poporul şi de atunci în fiecare an, la 14 septembrie, se sărbătoreşte Înălțarea Sfintei Cruci.