Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Inteligenţa nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi.

Inteligenţa nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi.

Fără cultură, cum să înflorească comerţul?

Aleargă după fericire, dar nu alerga foarte repede, căci toţi aleargă după fericire, iar cei mai mulţi nici nu mai au timp să vadă cum şi fericirea aleargă după ei.

Mânia face din cel mai paşnic om, un tigru; chiar dacă nu te ucide de tot, te sfâşie.

Din nimic nu poţi să scoţi nimic, noul vine din ce-i vechi, dar nu e mai puţin nou.

Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii care nu luptă, au pierdut deja.

Nefericit poporul care are nevoie de eroi!

Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită.

Mă străduiesc din greu să-mi pregătesc următoarea greşeală.

Dintre toate lucrurile sigure, cel mai sigur este îndoiala.

Cu privire la obstacole: linia cea mai scurtă între două puncte poate să fie cea curbă.

Regimul revoluţionar este despotismul libertăţii împotriva tiraniei.

Scopul ştiinţei nu este să deschidă uşa pentru înţelepciunea veşnică, ci să pună o limită erorii veşnice.

Omul e mort cu adevărat când nimeni nu se mai gândeşte la el.

Sărăcia te face trist, precum şi înţelept.

Tu nu aveai nici una
Eu aveam una:
Iubeam.

Înfrângerile şi victoriile celor de sus nu sunt întotdeauna înfrângeri şi victorii ale celor de jos.

Rasa umană are tendinţa de a-şi aminti abuzurile la care a fost supusă şi nu lucrurile bune. Ce rămâne de pe urma săruturilor? Rănile, pe de altă parte, lasă cicatrici.

Bertolt Brecht

S-a născut la Augsburg, într-o familie mixtă confesional. Mama sa a fost protestantă, iar tatăl catolic. A studiat medicina și a lucrat o perioada scurtă într-un spital din München, în timpul Primului Război Mondial. Fiind student la medicină, frecventa boema literară și participa la întrunirile din cafeneaua „Stephanie”. Atmosfera militaristă din timpul Primului Razboi Mondial l-a motivat să devină un pacifist convins și s-a apropiat mult de mișcarea muncitorească. Atitudinea sa antirăzboinică se manifestă încă în primele poezii. Un exemplu elocvent este poezia „Legenda soldatului mort”, care i-a fost inspirată de armatele imperiale care se întorceau înfrînte de pe toate fronturile, dar și dintr-o zicătoare populară germană despre morții care trebuiau dezgropați pentru a fi din nou trimiși pe front.În acestă baladă, împăratul consideră că soldatul a murit prea devreme și trimite o comisie medicală care îl dezgroapă, declarîndu-l, pentru a doua oară, apt pentru front.
În ianuarie 1949 a creat Berliner Ensemble și a formulat teoria teatrului epic.
În 1933 a plecat în exil în Scandinavia (1933-1941), în principal în Danemarca, şi apoi în Statele Unite (1941-1947), unde a lucrat pentru câteva filme de la Hollywood. În Germania, cărţile sale au fost arse şi cetăţenia i-a fost retrasă. A fost înlăturat din teatrul german; dar între 1937 şi 1941 a scris majoritatea pieselor sale importante, eseurile şi dialogurile sale teoretice majore şi multe dintre poemele culese în Svendborger Gedichte (1939).
Bertolt Brecht, (Eugen Berthold Friedrich Brecht) s-a născut la 10 februarie 1898, la Augsburg, Germania. Poet, dramaturg şi reformator al teatrului german al cărui teatru epic a pornit de la convenţiile iluziei teatrale şi a dezvoltat drama ca forum social şi ideologic destinat cauzelor de stânga.
Până în 1924, a trăit în Bavaria, unde s-a născut, a studiat medicina (Munchen, 1917-921) şi a lucrat într-un spital de armată (1918). Din această perioadă datează prima sa piesă de teatru, Baal(pusă în scenă în
1923), primul său succes, Tobe în noapte (1922), poemele şi cântecele antologate în Un manual de smerenie (1927), prima sa producţie profesionistă Eduard II, 1924, şi admiraţia sa pentru Wedekind, Rimbaud, Villon şi Kipling.
În această perioadă a început să adopte o atitudine violent antiburgheză care reflecta dezamăgirea profundă a generaţiei sale produsă de civilizaţia
care se prăbuşise la sfârşitul Primului Război Mondial. Printre prietenii lui Brecht se numărau dadaiştii, care urmăreau să distrugă prin ironie şi satiră iconoclastă ceea ce ei condamnau ca standarde false de artă burgheză. Persoana care l-a învăţat preceptele marxismului la sfârşitul anilor 1920 a fost Karl Korsch, un teoretician marxist eminent, fost membru comunist al Reichstagului, dar demis din Partidul Comunist German în 1926.
În Berlin (1924-1933) a lucrat scurt timp, pentru regizorii Max Reinhardt şi Erwin Piscator, dar a colaborat, în principal, cu propriul grup de asociaţi. Alături de compozitorul Kurt Weill, a scris opera baladă satirică de succes Opera de trei parale (1928) şi opera Ascensiunea şi căderea oraşului Mahagonny (1930). De asemenea, a scris ceea ce el a numit drame exemplare – lucrări cu învăţături neortodoxe destinate reprezentării în alte teatre decât cele canonice – cu muzică de Weill, Hindemith şi Hanns Eisler. În aceşti ani şi-a dezvoltat teoria despre „teatrul epic” şi o formă austeră de vers neregulat. De asemenea, a devenit marxist.
Piesele din aceşti ani au devenit faimoase în reprezentările proprii ale
autorului şi în altele. Printre acestea se remarcă Mutter Courage şi copiii ei (1941), o piesă istorică despre Războiul de Treizeci de Ani; Viaţa lui Galilei (1973), Omul cel bun din Sâciuan (1943), o piesă parabolă cu acţiunea în China antebelică, Ascensiunea luiArturo Ui poate fi oprită (1957), o piesă parabolă despre ascensiunea la putere a lui Hitler, cu acţiunea în Chicago, Dl. Puntila şi omul său Matti (1948), o Volksstück (piesă populară) despre un fermier finlandez care oscilează între sobrietatea ursuză şi umorul de beţie; şi Cercul de cretă caucazian (1949), povestea unei lupte pentru custodia unui copil între mama de familie bună, care îl părăsise, şi servitoarea care l-a îngrijit.
Brecht a plecat din Statele Unite în 1947, după ce a trebuit să depună mărturie în faţa Comitetului pentru activităţi non-americane al Camerei Reprezentaţilor. A petrecut un an în Zürich, lucrând în principal la
Antigona-Model 1948
(adaptată după traducerea iui Hölderlin din Sofocle; pusă în scenă în 1948) şi la cea mai importantă lucrare teoretică a sa, Mic organon pentru teatru (1949). Esenţa teoriei sale despre dramă, aşa cum apare în această lucrare, este că o adevărată dramă marxistă trebuie să evite premisa aristotelică potrivit căreia publicul trebuie să fie convins că evenimentele la care este martor se întâmplă aici şi acum. A crezut că, dacă publicul simte emoţiile eroilor din trecut – Oedip sau Lear sau Hamlet – ca şi cum ar fi propriile lor reacţii, atunci ideea marxistă că natura umană nu este constantă, ci un rezultat al schimbărilor istorice ar fi anulată automat. Prin urmare, Brecht a susţinut că teatrul nu trebuie să urmărească să convingă publicul de prezenţa personajelor de pe scenă – să nu îl facă să se identifice cu acestea, ci mai degrabă să urmeze metoda artei poetului epic, care este aceea de a face publicul să-şi dea seama că reprezentarea de pe scenă este doar o povestire a unor evenimente trecute pe care trebuie să le observe cu o detaşare critică. Aşadar, teatrul epic (narativ, non-dramatic) se bazează pe detaşare, pe „efectul de alienare”, realizat printr-un număr de dispozitive care îi reamintesc spectatorului că i se prezintă o demonstraţie de comportament uman în spirit ştiinţific mai degrabă decât o iluzie de realitate, pe scurt, că teatrul este doar teatru, şi nu lumea însăşi.
În 1949, Brecht a mers la Berlin pentru a ajuta la punerea în scenă a piesei Mutter Courage şi copiii ei (cu soţia sa, Helene Weigel, în rolul principal), la vechiul teatru Deutsches din Reinhardt, în cartierul sovietic. Acest eveniment a condus la fondarea unei companii teatrale proprii, Berliner Ensemble, şi la o revenire permanentă la Berlin. De atunci, Ensemble şi punerea în scenă a pieselor proprii au avut un mare impact asupra vremii sale.

Privit adesea cu suspiciune în Europa de Est din cauza teoriilor sale estetice neortodoxe şi denigrat Brecht a

fost, în primul rând, un poet superior, care stăpânea multe stiluri şi nuanţe. Ca dramaturg, a muncit intensiv, a căutat neîntrerupt detalii pentru idei care nu i-au aparţinut întotdeauna (Opera de trei parale se bazează pe Opera cerşetorului – Beggar’s Opera – de John Gay şi pe Eduard II de Marlowe), a fost un om sarcastic, dar şi cu o rară sensibilitate muzicală şi vizuală; însă de multe ori nu s-a priceput la crearea de personaje vii sau la a da tensiune şi formă pieselor sale. Ca regizor, prefera luminozitatea, claritatea şi secvenţele narative strâns înnodate. Era perfecţionist şi a împins teatrul german, împotriva
naturii sale, către austeritate. Ca teoretician, a transformat preferinţele sale – şi chiar greşelile – în principii.

Opera:
• Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită
• Baal
• Tobe în noapte
• Mutter Courage și copiii ei
• Die Sieben Todsünden der Kleinbürger
• În hățișul orașelor
• Opera de trei parale
• Omul cel bun din Sâciuan
• Puștile doamnei Carrar
• Ascensiunea și căderea orașului Mahagonny
• Teama și mizeriile celui de-al treilea Reich
• Cercul de cretă caucazian
• Viața lui Galilei
• Poezii din Svendborg
• O sută de poezii
• Scrieri despre teatru

Surse:
istoriiregasite.wordpress.com
ideeaeuropeana.ro
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

Editorial
  • Tot așa?....Tot așa, dar parcă mai rău!

    Tot așa?….Tot așa, dar parcă mai rău!

    Gloria Vita -Ce s-a mai schimbat acolo, că mi-e dor de-acasă? -Mă sperie întrebarea ta. Dar dacă vrei, îți răspund cu altă întrebare. Când ai plecat din oraș și din țară, ai sperat că se va schimba ceva în bine? -Sincer, o fărâmă de speranță tot am avut, deși foarte …...citeste »

Primarul vrea, consilierii ridică mâna: Pentru echipa de fotbal șase miliarde pe an, pentru elevii oltenițeni burse de câțiva lei

2 octombrie 2019

Primarul vrea, consilierii ridică mâna: Pentru echipa de fotbal șase miliarde pe an, pentru elevii oltenițeni burse de câțiva lei

Laura Suzeanu Primarul Petrică Țone este în continuare generos cu echipa de fotbal din spatele Asociației Club Sportiv Municipal Oltenița. Este generos, dar pe banii oltenițenilor, în timp ce profesorii care se mai încumetă să organizeze activități școlare, caută surse externe pentru premii și diplome. Deși jucătorii provin din alte zone, altele decât Oltenița, din bugetul local vor pleca din nou 150.

Corespondenta la redactie