Pe un ger de aproape au crăpat pietrele, Boboteaza a trecut prin viețile noastre astăzi nu doar friguroasă ci mai ales plină de înțelesuri divine aducând odată cu ea Duhul Sfânt, fiind de altfel și cea care încheie frumoasele Sărbători de Iarnă. Credinţa străbună spune că în această zi se sfinţesc apele pentru a fi alungate duhurile rele și tot astăzi cerurile se deschid. Pe 6 ianuarie, preoţii sfinţesc apele, iar cu apa sfinţită oamenii îşi stropesc casele şi animalele. Restul de agheasmă pe care o primesc de la preot când vine cu Iordanul o păstrează în sticle, pentru leac. În satele şi oraşele de lângă apă există obiceiul ca tinerii să se înghesuie pentru a se întrece să aducă la mal crucea aruncată de preot în apă. Tradiţia populară zice că acela care se aruncă în apă în această zi, va fi ferit de toate bolile. Se mai crede că atunci când preotul aruncă crucea în apă, dracii ies de unde s-au ascuns şi fug pe câmp, dar nu pot fi văzuţi de oameni, ci doar de lupi. De Bobotează nu se spală rufe şi se zice că nu e voie să te speli pe cap deoarece se murdăreşte apa sfinţită.

Credincioșii oltenițeni au stat la rând încă de dimineață pentru a prinde Agheasma Mare

Astăzi bisericile din Oltenița au rânduit slujbele și sfințirea apei așa cum se obișnuiește în fiecare an de Bobotează. Lăcașurile de cult au fost foarte aglomerate astăzi, oltenițenii fiind prezenți încă de dimineață nu neapărat pentru slujba dedicată sărbătorii cât mai ales pentru a prinde un loc cât mai în față pentru a apuca din apa sfințită. Peste 100 de pet-uri cu agheasmă au fost împărţite credincioşilor în biserica ”Sf. Nicolae” din Oltenița plus aproximativ 500 de litri de apă sfințită împărțită în curtea bisericii. Ieri, 5 ianuarie, a avut loc Sfinţirea Mare a apei, slujbă identică cu cea oficiată pe 6 ianuarie.
Apa sfintita la biserică în această zi şi luată de credinciosi nu se strică niciodată. Preoții ne spun că prin agheasmă se înțelege atât apă sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei. Agheasma mare se săvârșește numai de Bobotează, spre deosebire de Sfințirea cea mică a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, la sfeștanie. Totodată, Agheasma mare se poate bea doar timp de opt zile, între 6 și 14 ianuarie, altfel este necesară aprobarea preotului duhovnic spre a fi folosită, așa cum a explicat părintele protopop Marian Necula credincioșilor prezenți la slujba de Bobotează de marți, 6 ianuarie. Agheasma Mare, cum se mai numeşte apa sfinţită în această zi din an, este agheasma care se face o dată pe an, de Bobotează. ”În preajma vârstei de 30 de ani este chemat de Dumnezeu în lume ca să pregătească venirea, calea și venirea Mântuitorului Iisus Hristos. Pregătirea aceasta i-o face prin propovaduirea pocăinței și botezul pocăinței pe care-l practică în râul Iordan, așa cum am văzut la săvârșirea ceasurilor împărătești, Evangheliile care s-au citit, tocmai acest lucru îl surprind : propovăduirea lui Ioan. El își ducea traiul în lume dar tot la acest râu Iordan care pentru evrei a constituit dintotdeauna până chiar și astăzi un element vital pentru existență întrucât este principala sursă de apă în acea zonă…În ziua aceasta Patriarhul Ierusalimului merge într-n loc și săvârșește Agheasma Mare la râul Iordan și chiar și acum este un moment în care apa oarecum se întoarce în sens invers” spune în predica sa părintele protopop Marian Necula.

După Sfânta Liturghie, din cauza aglomerației și a dorinței de a apuca Agheasma, oltenițenii prezenți în biserică s-au îmbrâncit, înghesuiala și forfota au reușit să enerveze unele persoane și să miște icoana cu reprezentarea sărbătorii de pe iconostas.
Slujba de sfințire a apei a avut loc imediat după Liturghie în curtea bisericii ”Sf. Nicolae”.

În jurul orei 12.00, după sfinţirea apei, a urmat procesiunea specifică bisericii din centru, când s-au așezat două calești și călăreţi pentru a fi stropiți cu apa sfințită considerată a avea o mare putere și un remediu pentru orice necaz sau boală.
Regretabil este că nici acum o parte a oltenițenilor nu înțelege de ce este nevoie de niște reguli pentru a respecta o ordine, un rând și se înghesuie fără noimă la astfel de evenimente cărora le atenuează prin atitudinea lor ușor sălbatică din conținutul festiviății religioase, din sfințenie, frumusețe și spiritualitate.
Caleștile și caii ce așteptau momentul stropirii cu Agheasmă Mare staționaseră și ocupau o parte largă din carosabil. Și pentru că multe simțuri lipsesc la unii cu desăvârșire, la alții educația nu prea constituie o prioritate și parte din caracter, poate pe undeva și graba care de cele mai multe ori strică, deși în fața bisericii era aglomerație, șoferii nu conteneau să treacă creându-se ambuscade și neînțelegeri în trafic. Probabil că data viitoare va fi nevoie de un polițist de circulație pentru a face puțină ordine.

Legende și superstiții legate de Bobotează
Lumea satului românesc a dat naștere mai multor legende şi superstiţii pe care unii gospodari le mai urmează cu sfinţenie şi acum, în mileniul trei. Pe 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, oamenii nu consumă carne, ouă, lapte, brânză – cu credinţa că astfel vor fi sănătoşi şi protejaţi de rele tot timpul anului. Cei mai credincioşi ţin post negru. Tot în Ajun se „rânduieşte“ cum va fi vremea peste an, se ghiceşte viitorul şi se fac farmece şi descântece de dragoste, se arată în cartea „Tradiţii şi obiceiuri româneşti“, scoasă de revista Flacăra. În dimineaţa de Ajun, înainte de aprinderea focului, se strâng cenuşa din sobă şi gunoiul din casă şi sunt păstrate până la primăvară când se pun peste straturile cu legume ca să dea rod bogat. Se mai crede că dacă, în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, ei vor face multe fructe. O altă legendă populară spune că animalele din grajd ar vorbi la miezul nopţii (din 5 spre 6 ianuarie) despre locurile unde ar fi fost ascunse comori. În aceeaşi noapte se deschid cerurile, iar omul care vede asta va fi binecuvântat de Dumnezeu. Fetele îşi leagă pe degetul inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc şi pun busuioc sub pernă ca să-şi viseze ursitul. O credinţă populară zice că acele fete care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an. În Ajunul Bobotezei nu trebuie să te cerţi cu nimeni din familie şi să nu dai sau să împrumuţi nimic din casă, nici măcar jăratec din vatră.

Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Potrivit literaturii de specialitate, în primele secole Boboteaza era sărbătorită împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărțite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.
Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.

Laura Suzeanu