Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse în orice nimic din lume.

Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse în orice nimic din lume.

Ignoră tot ce îţi insultă sufletul, şi însăşi carnea ta va deveni un minunat poem.

Pendula arată clipa, dar cine arată veşnicia?

Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior, că exteriorul are un alt exterior, că vederea are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi vocea o altă voce.

Fără îndoială că îmi merit duşmanii, dar nu cred că îmi merit prietenii.

Să nu vă fie ruşine, femeilor… sunteţi porţile corpului şi tot voi sunteţi porţile sufletului.

A presupus cineva că este norocos să se nască? Vreau să îl informez că e la fel de norocos să moară, şi eu ştiu asta.

Mă contrazic oare? Ei bine, da! mă contrazic pentru că sunt uriaş şi în mine trăiesc multe adâncuri.

Am spus că sufletul nu înseamnă mai mult decât trMă sărbătoresc, şi ceea ce presupun vei presupune şi tu, pentru că fiecare atom care îmi aparţine îţi aparţine şi ţie în egală măsură.upul, şi am spus că nici trupul nu înseamnă mai mult decât sufletul, şi nimic, nici Dumnezeu, nu e mai important pentru cineva decât propria persoană.

A vedea, a auzi, a pipăi sunt tot atâtea minuni; fiecare parte, fiecare particulă din făptura mea este o minune.

Răspunde că eşti aici, că viaţa există, la fel şi identitatea, că jocul puternic merge mai departe, şi poţi contribui şi tu.

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

Poţi alege fie să defineşti clipa sau s-o laşi să te definească.

Acum văd care este secretul formării omului ideal. Este să creşti în aer liber şi să mănânci şi să dormi cu pământul.

Sunt la fel de rău ca şi cei mai răi, dar, slavă Domnului, sunt la fel de bun ca şi cei mai buni.

În univers nu există ceva mai divin decât omul. Totul se rezumă la cultul fiinţei umane.

Nimic nu rezistă în timp precum propriile calităţi.

N-ai luat învăţătură decât de la cei care te-au admirat şi au fost îngăduitori faţă de tine şi de la cei care ţi-au făcut loc, pentru a-ţi putea continua drumul? N-ai luat învăţătură şi de la aceia care ţi-au stat împotrivă şi s-au aşternut de-a curmezişul drumului tău, pentru a te împiedica să mergi înainte?

Judecând după pricipalele evenimente din istoria lumii de până acum, dreptatea este întotdeauna în pericol.

În mijlocul mulţimii stăm noi doi, fericiţi că suntem împreună, vorbim puţin, poate niciun cuvânt…

Unele persoane aduc atât de multă lumină pe metru pătrat.

Obiceiul de a dărui nu face altceva decât să intensifice dorinţa de a dărui.

Muzica este o zeiţă în întregime umană.

   Walt Whitman

A început să scrie seria “Manly Health and Training” pentru The Atlas, un ziar mic din New York, dupăwalt-whitman eșecul cu “Leaves of Grass” – o colecție de scrieri recunoscuta acum drept operă de artă. Cunoscut ca unui dintre cei mai importanți poeți ai Americii, Walt Whitman a praticat pentru mai mulți ani jurnalismul. Seria de editoriale “Manly Health and Training”, formată din 13 părți, care a fost scrisă de Walt Whitman sub pseudonim pentru un ziar din New York, în 1858, și conține numeroase sfaturi despre dietă, sex și igienă, este publicată online pe pagina The Walt Whitman Quarterly Review a site-ului ir.uiowa.edu.
Documente scrise de faimosul poet american Walt Whitman au fost scoase la lumină din Arhivele Naţionale din Washington. Au fost găsite aproape 3.000 de documente olografe ale lui Whitman, din perioada în care era funcţionar al guvernului american. Kenneth Price, profesor de literatură americană la Universitatea Nebraska-Lincoln şi director adjunct al arhivei Whitman, a găsit mii de documente, cu scrisul inconfundabil al poetului. Deşi hârtiile poartă semnături diferite, caligrafia lor aparţine scriitorului american.


Walter Whitman, născut la 31 mai 1819, a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat de unii cel mai mare poet american, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente.
walt_whitmanWalt Whitman a văzut lumina zilei în Long Island, fiind al doilea copil din nouă. În 1823, familia s-a mutat în Brooklyn, unde, timp de șase ani, Walt a studiat în școli publice. Avea să fie singura educație oficială primită de poet. După moartea tatălui său, el a devenit capul familiei. A moștenit atitudinea de gânditor liber de la tatăl lui, bazată pe principii de libertate intelectuală și politică. Locuind în Brooklyn, Whitman a avut ocazia să vadă oameni faimoși. Printre ei s-a numărat şi Marchizul de Lafayette, care a ajuns personajul principal al uneia din poveștile lui Whitman. În timpul vizitei sale la New York, acesta l-a ales pe Walt (în vârstă de șase ani) din mulțime și l-a ridicat pe umerii săi. Whitman avea să interpreteze acest eveniment ca un fel de predare de ștafetă: eroul francez al Revoluției Americane arătându-l pe viitorul poet al democrației.
Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane).
Mama sa l-a învățat despre valorile familiale, iar, după moartea tatălui său, Walt s-a ocupat de protejarea familiei sale. Walt Whitman a moștenit atitudinea de gânditor liber, bazată pe principiile de libertate intelectuală și politică, din partea tatălui său, care l-a familiarizat cu ideile socialiștilor Frances Wright și Robert Dale Owen, precum și ale quaker-ului liberal Elias Hicks, și ale teistului conte Volney.
Unul dintre avantajele locuirii în Brooklyn a fost ocazia lui Whitman de a vedea oameni faimoși în zilele în care aceștia vizitau New York City. Astfel, el i-a văzut pe președintele Andrew Jackson sau pe marchizul de Lafayette. Acesta din urmă a ajuns personajul principal al uneia din poveștile legate de copilăria lui Whitman, deoarece, în timpul vizitei sale la New York l-a ales pe micuțul Walt (avea pe-atunci doar șase ani) din mulțime și l-a ridicat pe umerii săi. Whitman avea să interpreteze acest eveniment ca un fel de predare de ștafetă : eroul francez al Revoluției Americane, arătându-l pe viitorul poet al democrației, imigranților din energeticul oraș în care o națiune se inventa cu fiecare zi.
Prin  Fire de iarbă (1855),  Whitman a semnalat o adevărată revoluție poetică. Complex, walt_whitmancontradictoriu, subjugat de un eu nelimitat îmbinat cu o capacitate extraordinară de a intra în lumea imaginară din jurul său, poetul se autodefinește: Walt Whitman, un cosmos, flăcău din Manhattan, / Bătăios, trupesc, senzual, mâncând, bând și procreând, / Nu un sentimental, nu unul din cei ce se țin mai presus de bărbați și femei / sau mai la o parte, / Nici prea modest, dar nici prea încrezut.  În toți anii care au urmat, Whitman a revizuit și extins poeziile din Fire de iarbă,  existând  nouă ediții succesive.
Așa-numitul „vers liber” al lui Whitman a reprezentat un atac împotriva  poeziei, dar și  o provocare directă pentru toți poeții din acea vreme.
Tragedia Americii din perioada Războiului Civil este subiectul predilect al lui Whitman, fiind un aprig susținător al nordiștilor și un mare admirator al președintelui Abraham Lincoln pe care l-a considerat o întruchipare a bunătății umane și căruia i-a dedicat două din cele mai valoroase poeme ale sale: Pe când înflorea liliacul și
O, căpitane! Căpitanul meu!
În timpul războiului a lucrat ca voluntar într-un spital militar, apoi în birourile guvernamentale, până când a paralizat. De asemenea, marchizul de Lafayette  devine  personajul principal al uneia din poveștile legate de copilăria lui Whitman deoarece, în timpul vizitei sale la New York, acesta l-a ales, din mulțime,  pe micuțul Walt, care avea doar șase ani, și l-a ridicat pe umeri.
Admiratorii  îl considerau profet și vizionar, numindu-l „bunul poet cărunt”.
Walt Whitman preconizeaza o poezie a viitorului rupta categoric de trecut, o poezie democratica, scrisa pentru mase si vorbind despre mase, o poezie inspirata de stiinta moderna si de progresul tehnologic, eliberata de catusele rimei si ale metrului traditional, de orice interdictii de subiect ca si de orice reticenta cu cu privire la sex. La inceput, Whitman a fost ridiculizat si ostracizat; insa treptat si-a cistigat aderenti fideli si recunoasterea criticii, mai cu seama in Europa.
La un moment dat, pornind de aici, a putut chiar trece drept fondatorul poeziei moderne si inventatorul versului liber. Influenta lui asupra unor Lindsay, Sand-burg, sau Hart Crane in America, a unor Dylan Thomas, Laforguc si Verhaeren, Arno Holz sau Maiakovski, in Europa (ca sa citam doar numele reprezentativE), ramine un fenomen de inalta semnificatie. Astazi insa, whitmanienii au intrat intr-un con de umbra, eclipsati de o noua stirpe de poeti ai caror predecesori proclamati ar putea fi, mai curind, Baudelaire si Mallarme.
Libertatea inseamna, desigur, si libertate metrica. Rima si uniformitatea poemelor perfecte sint dovada unei libere dezvoltari a legilor metrice si ele inmuguresc pe acest trunchi la fel de negreselnic si de liber ca floarea liliacului sau trandafirul pe tulpinile lor”54. Aici rima” inseamna, de buna seama, vers”, deoarece Whitman respinge categoric rima, in care vede o forma depasita a carei utilizare se cade restrinsa la situatiile in care e urmarita obtinerea, de efecte comice. El mai crede ca a sosit timpul sa fie spulberate barierele formale dintre prowalt_whitman_za si poezie”55. Propriul sau vers liber, deseori de genul versetului dipodic modelat dupa Biblia engleza sau Ossian degenereaza frecvent in proza. Pe de alta parte, ritmurile poeziei whitmaniene inunda deopotriva scrierile declarat gindite ca proza, deseori asemanatoare, tocmai de aceea, unei insiruiri de exclamatii si enumerari rapsodice, incoerente, si presupunind, la cititor, un efort de lunga respiratie, destul de departe, de fapt, de idealul mult rivnit al claritatii. Whitman insusi pare sa fi avut dubii in aceasta privinta; uneori ia apararea unui anume dram de obscuritate, in priveliste, muzicalitate, semi-tonuri”56. Dar procedeul sau retoric favorit, atit in poezie cit si in proza, este metonimia: exemple, specimene ale elementelor intr-un spectru de cea mai democratica cuprindere57, o enorma desfasurare de nume, de insecte, pasari, animale, boli, locuri, tari, parti ale trupului etc. Toate acestea servesc afirmarii acelui panteism difuz din care lipseste insa scara ierarhiilor platonice. Trup si suflet, spirit si carne, amativitate” hetero-sexuala si adezivitate”* in limitele unuia si aceluiasi sex, cultul naturii si glorificarea tehnologiei masinii, sint, cu dibacie, amestecate. Poezia se contopeste intr-un amalgam de religie si filosofie, dizolvata in plamada mare a vietii si naturii.

Surse:
gds.ro
hypocrisia.ro
ro.wikipedia.org
autorii.com
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

11 + 12 =

74 + = 76

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – “costum de haine” sau “costum”? Structura …
Corespondenta la redactie