Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nu răutatea face cel mai mult rău, ci prostia.

Nu răutatea face cel mai mult rău, ci prostia.

Iată ce trebuie să ştie o femeie: singurul om care e vrednic de iubirea ei e acela care a socotit-o demnă de respectul său.

Când eşti fiul operelor tale, aparţii întotdeauna celei mai bune familii din lume.

Oricât de tânăr ai fi, în ziua în care îţi pierzi mama îmbătrâneşti dintr-o dată.

Dragostea şi moartea, singurele două elemente prin care omul atinge infinitul.

Marile afecţiuni au avantajul că, după fericirea de a le fi resimţit, ne rămâne fericirea de a ne aminti de ele.

Când regreţi, să nu o spui niciodată înainte de a o dovedi, ci să o dovedeşti înainte de a o spune.

Nu vom împiedica niciodată pe cel ce suferă să creadă că durerea lui e cea mai mare.

Cea mai mare fericire de care ne putem bucura în viaţă este de a fi făcut ceea ce trebuia să facem.

Degeaba m-am străduit, n-am putut niciodată să urăsc.

Ceea ce e trist nu e că eşti bătrân, ci că nu mai eşti tânăr.

Nu discutaţi niciodată. Nu veţi convinge pe nimeni. Părerile sunt ca nişte cuie; cu cât baţi mai mult în ele, cu atât intră mai adânc.

Viaţa îşi are farmecul ei, depinde numai cu ce ochi o priveşti.

Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.

Oricât ar fi de indiferentă la ceea ce o înconjoară, femeia iubită îşi pierde din parfumul şi din armonia ei în contact cu oamenii şi cu lucrurile.

Ce sublimă naivitate e iubirea!

Dacă ai fi îndrăgostit, cu adevărat îndrăgostit, desigur că ai resimţi această nevoie de a izola de restul lumii fiinţa în a cărei inimă ai vrea sa fii numai tu.

Mult rău trebuie să fi săvârşit înainte de a naşte, or, fără îndoială că ne vom bucura de o mare fericire după moarte, dacă Dumnezeu ne lasă să pătimim atâta în această viaţă, să răbdăm toate chinurile ispăşirii şi toate suferinţele unui dureros şir de încercări.

Bărbatul care a fost iubit, cât de puţin, de o femeie, din moment ce această iubire nu avea la bază nici calculul nici interesul, este pentru totdeauna îndatorat acestei femei şi, orice ar face pentru ea, nu va face niciodată atât cât a făcut ea pentru el.

Există două feluri de a-ţi dovedi dragostea pentru o femeie: căsătorindu-te cu ea dacă este liberă şi respectând-o dacă nu este.

Alexandre Dumas-Fiul

Copilăria sa a fost una tristă, petrecută la internat de la vârsta de 9 ani până la 17 ani, iar sănătatea a fost una fragilă. Cu toate acestea a fost un elev strălucit. La vârsta de 21 de ani a reuşit să acumuleze o datorie imensă de 50.000 de franci. Neavând o pregătire anume, a început să scrie literatură.
La început a scris versuri, apoi o o colecţie de poezii – ”Peches de jeunesse” (1845), care nu l-a făcut cunoscut, apoi a încercat cu o piesă de teatru – ”Le Bijou de la reine”, interpretată pentru prima dată la Teatrul de la Hôtel de Castellane în 1855. În perioada care a urmat a călătorit în Spania cu tatăl său a cărui influenţă se va regăsit în romanul pe care l-a publicat în 1846 intitulat ”Les Aventures de quatre femmes et d’un perroquet”, potrivit www.etudier.com.
Pe 27 iulie 1824 se naște la Paris Alexandre Dumas-fiul, fiul natural al marelui scriitor Alexandre Dumas. Părinții săi, romancierul Alexandre Dumas și modesta croitoreasă Chaterine-Laure Labay (1793-1868), îl declară ”copil din flori”, cu mamă și cu tatăl necunoscuți. Este crescut de mama sa până la vârsta de 7 ani. De abia la 7 ani, pe 17 martie 1831, îl recunoaște oficial și mama. După o luptă aprigă între părinți, fiul este luat în îngrijire de tată.
Pe lângă tată și fiu, mai era și Alexandru Dumas, bunicul. Mai degrabă, Thomas-Alexandre Dumas. Era pe jumătate haitian. La rândul său, tatăl său, marchizul Alexander-Antoine Davie de la Payetri, a fugit în Haiti în 1760, a început o plantație de zahăr și sclavi acolo. Unul dintre sclavii negri pe nume Marie-Sessette a devenit concubina sa și a născut patru copii. Localnicii au poreclit-o „Marie de la moșie” – suna ca „Marie Dumas”. Apoi Marie a murit, iar marchizul s-a întors în Franța. Când a plecat, și-a vândut copiii unui vecin, un plantator. Erau sclavi. Cu toate acestea, marchizul și-a rezervat dreptul, dacă a vrut vreodată, să-l răscumpere pe cel mai mare, Tom-Alexander, pentru același preț. La momentul vânzării, băiatul avea 10 ani. Patru ani mai târziu, tatăl a venit cu adevărat după el. Dar ceilalți trei descendenți haitieni au rămas în sclavie.
Viitorul creator al celor Trei Muschetari, Alexander Dumas, în vârstă de 22 de ani, ajunge la Paris din orașul său natal Ville-Cottrets ca D, Artagnan: cu doi louis în buzunar, dar cu mari speranțe. Avea o sabie minunată, a tras un pistol și chiar a scris cu caligrafie – nu mai putea face nimic. Sabia din 1823 (și atunci a apărut la Paris), deși era încă purtată pe centură, nu mai era la cererea unei arme militare ca pe vremea lui D’Artagnan, altfel Dumas ar fi putut intra în garda regelui. Cariera nu a început strălucit, dar Dumas nu și-a pierdut inima.
A dobândit rapid o amantă, croitoreasa Catherine Labe. Era mai în vârstă decât el, căsătorită, dar care locuia la Paris. Din această legătură, un an mai târziu, s-a născut un fiu, numit după tatăl său, Alexandru. De-a lungul timpului, el va fi numit Alexander Dumas-fiul.
De la tatăl său, Dumas a moștenit o energie excepțională, un temperament înflăcărat și o construcție atletică. Mama lui era o femeie simplă, fiica unui cârciumar. Dumas a îmbrățișat pe deplin spiritul vremurilor, cultul eroismului, individualismul rebel, pasiuni puternice în sfidarea rațiunii și a reflectat în mod viu idealurile Franței de atunci în opera sa.
Fiul lui Alexandru a avut o copilărie dificilă. Băieți foarte bogați și bine născuți au studiat la pensiunea Gubo. Cum s-ar putea simți acolo fiul croitoresei? Mai mult, mamele unora dintre colegii săi practicanți erau clienți ai Catherinei Labe. Alexandru a fost umilit zile întregi. Bullying-ul l-a împietrit pe Dumas, mai tânăr, și, pe de altă parte, l-a făcut să simpatizeze dureros cu fete seduse și copii ilegitimi.

A publicat versuri, romane şi teatru, dar cartea care l-a făcut celebru este romanul

Marie Duplessis Doamna Cameliei

Dama cu camelii”, tipărit în 1848. Romanul a fost inspirat de un episod adevărat din viaţa lui Alexandre Dumas fiul – dragostea lui pentru Marie Duplessis, o curtezană din Paris, pe care o cunoaște în 1844. Ea îl va inspira în crearea personajului Marguerite Gautier, eroina romanului „Dama cu camelii”, pentru care Alexandre Dumas (fiul) devine celebru. Romanul este adaptat pentru teatru, înregistrând un succes enorm. Scriitorul obţine un alt succes cu opera „Les idées de Madame Aubray”, iar Dumas își botează fiica după personajul Jeannine.

Dama cu camelii” reprezintă una din cele mai deosebite producţii literare, în care pe lângă corespondenţa personajului principal cu prototipul din realitate, intervin şi elemente autobiografice. Romanul este o scriere profundă în care autorul a trait intens emoţiile şi sentimentele pe care le împrumută personajului Armand Duval. Opera prezintă dragostea sinceră dintre doi tineri, Marguarite Gautier şi Armand Duval, iar acţiunea are loc la Paris. Marguarite Gautier este o curtezană cu un trecut acceptat de societate dar respins de falsa moralitate. Încercarea lor de a-şi găsi fericirea, retrăgându-se în singurătate, este sortită eşecului. Intervenţia tatălui lui Armand duce la terminarea relaţiei dintre Armand şi Marguarite. Sănătatea acesteia,

Melanie Valdor

care deja suferea de tuberculoză, se înrăutăţeşte. Pe patul de moarte, aceasta îi dezvăluie lui Armand adevăratul motiv pentru care a redevenit curtezană.


Opera ”La Traviata” de Giuseppe Verdi a fost creată pe baza complotului ”Damei cu Camelii”.
Alexandre Dumas – fiul a fost mereu preocupat de starea moravurilor din vremea sa şi de mijloacele necesare schimbării lor. Romanele sale s-au aflat, în bună măsură, sub influenţa literaturii timpului, în special a celei romantice: personajele sunt imitaţii şterse ale eroilor romantici, fie declasaţi care îşi duc viaţa sub semnul unui ”blestem”, fie fiinţe deosebite, se arată în prefaţa volumului ”Dama cu camelii” scrisă de Paul Miclău.
În egală măsură, în romanele sale se regăsesc şi unele elemente realiste, sociale, vicii date în vileag, defecte ale aristocraţiei şi burgheziei, iar autorul apare ca un apărător al familiei care combate adulterul şi lipsa de preocupări serioase. De asemenea, îşi arată simpatia faţă de cei căzuţi din cauza unei organizări sociale defectuoase.
În 1866, a publicat romanul ”L’Affaire Clemenceau”, în care reflectă atât experienţa din teatru a scriitorului, cât şi evoluţia generală a literaturii franceze şi prezentarea obiectivă a realităţii. Între romanele şi piesele lui Alexandre Dumas – fiul există o strânsă legătură, primele piese fiind influenţate de romantismul romanelor, treptat însă recurgând la o metodă de creaţie personală. Printre operele care mai conţin elemente romantice, cu personajele stăpânite de pasiuni puternice, amintim ”La Dame aux perles” (1853), ”Sophie Printemps” (1853), ”La Vie a vingt ans” (1854).
În piesa ”Le Demi-Monde” (1855), autorul dă dovadă de măiestrie în descrierea moravurilor ”lumii de mijloc”, a celor declasaţi ca urmare a greşelilor de conduită morală. În piesa ”La Question d’argent” (1857), acesta critică goana după bogăţie. Lucrarea reflectă realităţile vremii când speculaţiile financiare au căpătat o mare amploare, iar goana după bogăţii cuprinsese pături foarte largi. Au urmat piesele ”Le Fils naturel” (1858), ”Un pere prodique” (1859), ”L’Ami des Femmes” (1864), ”Les Idees de Madame Aubray” (1867), ”L’Etrangere” (1876), ”Francillon” (1887).
În multe dintre aceste piese, Alexandre Dumas nu este doar un scriitor al vieții de zi cu zi, ci și un psiholog care studiază fenomenele vieții mentale a eroilor săi. El este, de asemenea, moralist, atacând prejudecățile și stabilindu-și propriul cod de moralitate. El se ocupă de probleme pur practice ale moralității, ridică întrebări cu privire la situația copiilor ilegitimi, la nevoia de divorț, la căsătoria gratuită, la sfințenia familiei, la rolul banilor în modernitate relații publice etc. Cu strălucita sa apărare a unui sau altui principiu, Dumas dă fără îndoială mare interes pieselor; dar gândul preconceput cu care își începe comploturile uneori atacă latura estetică a dramelor lui. Acestea rămân, totuși, opere de artă serioase datorită sincerității autentice a autorului și a unor figuri cu adevărat poetice, profund concepute – Marguerite Gaultier, Marceline Delaunay și alții.
După ce a publicat o colecție a dramelor sale (1868-1879) cu prefațe care subliniază în mod clar ideile lor principale, Dumas a continuat să scrie pentru scenă. Dintre piesele sale ulterioare, cele mai faimoase sunt: Prințesa din Bagdad/ Princesa de Bagdad (1881), Denise (1885), Francillon (1887).
În plus, a scris „Comtesse Romani” în colaborare cu Fuld (sub pseudonimul general G. de Jalin), „Les Danicheff” – cu P. Corwin (semnat de R. Nevsky), ”Marchizul de Vilmer” (1862, cu Georges Sand, i-a cedat drepturi). ”New Estate„ și ”Theban Road„ au rămas neterminate (1895).Fiul Dumas era pasionat de chiromatică folosind cărți de tarot, dovadă fiind dedicarea cărții lui Robert Falconnier “XXII Sheet Hermetic of Divination Tarot”, publicată în 1896 la Paris, – ”În amintirea lui Alexander Dumas, fiul căruia îi datorez primele mele cunoștințe de chiromancie astrologică. R.F.”De-a lungul perioadei în care a scris, Alexandre Dumas – fiul a luptat pentru a explica izvoarele sociale ale decăderii moravurilor, pentru adoptarea unor reforme practice de înlăturare a unor rânduieli potrivnice naturii omului în general şi a celor năpăstuiţi în special. Spre finele vieţii, dramaturgul nu mai este stăpânit de acelaşi zel, piesele sale devenind din ce în ce mai complicate şi neverosimile.
S-a stins din viaţă la 27 noiembrie 1895, la Marly-le-Roi, departamentul Yvelines, regiunea Île-de-France și este înmormântat în cimitirul Montmartre din Paris.
A fost membru al Academiei Franceze.


Surse:
agerpres.ro
journalist-nsk.ru
autori.citatepeda.ro
youtube.com
Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

Corespondenta la redactie