Pastila de gramatică
Sensul şi originea expresiei “Măgarul lui Buridan”
Expresia “Măgarul lui Buridan” (“L’âne de Buridan”, cum spun francezii), destul de des utilizată şi în limba română, îşi are originea într-o fabulă a preotului şi filosofului francez Jean Buridan (din secolul al XIV-lea) – rector, la vremea aceea, al Universităţii din Paris şi bun cunoscător al operelor lui Aristotel. Fabula, născocită de autor pentru a susţine o argumentaţie filosofică despre situatiile paradoxale, spune că un măgar însetat şi înfometat, aşezat între o găleată cu apă şi un vas cu ovăz, nu se putea decide cu ce să înceapă – să-şi potolească setea sau să mănânce, riscând să piară din pricina ezitării lui, ceea ce s-a si întâmplat.
„A fost odată un măgar flămând care avea în apropierea sa două grămezi de fân de mărime egală şi la distanţă egală de el. Nehotărât, măgarul privea la stânga şi vedea o grămadă de fân, privea la dreapta şi vedea o grămadă de fân identică. Cum amândouă îl atrăgeau cu aceeaşi putere, nu reuşea să se decidă pentru nici una din ele. în cele din urmă animalul a murit de foame pentru că nu s-a hotărât să mănânce din nici una dintre cele două grămezi.” cam așa este povestirea. Această fabulă a fost interpretată în foarte multe feluri. Uneori este folosită pentru a arăta că nu există liberul-arbitru, pentru că alegem întotdeauna un anumit curs al acţiunii impulsionaţi de forţa motivelor, în aşa fel încât motivele mai puternice sunt cele care ne determină alegerea.
Aşadar, dacă se spune despre cineva că este precum “Măgarul lui Buridan”, înseamnă că respectivul este un om indecis, incapabil să ia o hotărâre, deşi ar avea posibilitatea să o facă. Expresia subliniază, astfel, situaţia ridicolă a unei persoane care, solicitată din două părţi, în acelaşi timp, nu se decide pentru niciuna, pierzându-le pe amândouă. În limba română, mai există o expresie, născută din înţelepciunea populară, care transmite acelaşi mesaj – “Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul”.
Lasă un răspuns