Ortografia unor conjuncții – așadar, deoarece, încât, întrucât, fiindcă, sau, iar etc.

Așa cum se poate deduce și din titlul articolului, conjuncții precum așadar, deoarece, încât, întrucât, fiindcă se scriu într-un cuvânt, deoarece elementele din care s-au format s-au contopit. În cazul lui fiindcă, ortografierea cu doi i se explică (și se poate ține minte ușor, pentru a se evita greșelile) prin faptul că provine din gerunziul verbului a fi – fiind (scris cu doi i) – și conjuncția ca.
În privința lui sau, în scris, este important să nu se confunde conjuncția (scrisă într-un cuvânt) cu structura s-au (s – forma neaccentuată a pronumelui reflexiv + au – verbul auxiliar al perfectului compus, la persoana a treia plural) : s-au dus, s-au așezat, s-au speriat etc.
Mijlocul de control este simplu – se verifică dacă sau are sensul ori (Ori !) și atunci se scrie într-un cuvânt și se observă dacă ceea ce urmează este sau nu un verb auxiliar al perfectului compus.
Explicația este valabilă și în cazul lui iar (conjuncție/ adverb, caz în care se scrie într-un cuvânt)/ i-ar (pronume + verb auxiliar, scrise cu cratimă), cu deosebirea că auxiliarul este, de această dată, al verbului la modul condițional-optativ :  Tu nu ai fost sincer, iar noi am crezut tot ce ai spus (iar – conjuncție)/ Iar plouă (iar – adverb, cu sensul din nou)/ I-ar trebui mai multă răbdare (i – pronume personal, ar – verb auxiliar).