Cum este corect – “ia” sau “i-a”

Scrierea cu sau fără cratimă a unor cuvinte de felul ia/i-a, iau/i-au, sa/s-a, la/l-a, mai/m-ai etc. poate crea anumite dificultăți, dacă nu cunoaștem explicația gramaticală a acestor fapte de limbă și dacă nu suntem atenți la contextul în care apar. În cărțile de specialitate, acestea intră în categoria omofonelor – cuvinte care se pronunță identic, dar se scriu diferit. Așadar, nu este vorba de faptul că una dintre forme ar fi greșită, iar cealaltă corectă, ci de alegerea pe care o facem, într-o situație sau alta. Mai exact, ia, scris într-un cuvânt, se folosește ori de câte ori este vorba de verbul a lua (verb neregulat), la modul indicativ, timpul prezent, persoana a treia, numărul singular – el/ea ia. Conjugarea completă a verbului a lua, la acest mod și timp este : eu iau, tu iei, el/ea ia, noi luăm, voi luați, ei iau. La modul conjunctiv, timpul prezent, verbul a lua are următoarele forme : eu să iau, tu să iei, el/ea să ia, noi să luăm, voi să luați, ei/ele să ia.
De asemenea, ia se scrie fără cratimă și când cuvântul are valoarea unei interjecții, sinonima cu Iată!, Iacă!, Vezi!, care exprimă un îndemn sau o anume stare de indiferență, în formulări precum : Unde pleci ? – Ia, până la vecinul meu!
Se scrie i-a atunci când cratima marchează rostirea împreună a două părți de vorbire diferite – i (pronume personal, persoana a treia, numărul singular, forma neaccentuată) și a (auxiliarul perfectului compus al oricărui verb, la persoana a treia, singular) : El i-a spus adevărul –  a spus (verb) și i (pronume personal, formă neaccentuată – lui/ei îi, i).
În mod similar se diferențiază și alte ortograme : Ei iau masa în oraș (iau – de la verbul a lua) și Ei i-au oferit un cadou Mariei (situație în care cratima indică rostirea împreună a pronumelui personal, forma neaccentuată i și a auxiliarului perfectului compus au, din au oferit).

Sursa