Cum este corect – cifră sau număr?

În limbajul curent, mulţi vorbitori de limba română folosesc substantivele din titlul articolului – cifră, număr – ca sinonime, ceea ce nu este corect.

Conform DEX, cifră înseamnă: 1. Simbol grafic (care reprezintă unul dintre numerele de la zero pana la nouă) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) număr 2. Volum, sumă, cantitate reprezentată prin cifre (1); Compus: cifră-record = cea mai mare cifră la o anumită dată, inr-un anumit moment; Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea, cu valoarea afacerilor; Cifră de afaceri = veniturile rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestările de servicii și alte venituri din exploatare; 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen (ex.Cifră de saponificare); Din it. cifra, lat. Cifra. Cf. fr. chiffre.

Sensul substantivului număr este: I. 1.Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat 2. Cifră sau succesiune de cifre servind ia identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate intr-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; p. ext. obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație (din lat. numerus).

Aşadar, cu ajutorul cifrelor, se scriu numerele. De exemplu, numărul 2015 este alcătuit din cifrele 2, 0, 1 şi 5.

În privinţa originii cuvântului cifră, etimonul îndepărtat este sanscritul sifr, (de fapt, sunya devenit as-sifr/sifr), care înseamna loc gol/vid şi care era folosit, la inceputuri, pentru a-l denumi pe zero şi, prin extensie, toate celelalte cifre, până la 9, având în vedere că cifrele au fost inventate in India (indienii le foloseau deja prin secolul al VI-lea), de unde le-au preluat arabii, în secolul al IX-lea, iar de la arabi le-au luat şi europenii, aproximativ în secolul al XII-lea. Cuvântul sifr a pătruns şi în latină, devenind cifra, care a fost preluat de limbile italiană şi franceză (limbi romanice), de unde l-am împrumutat şi noi, în limba română.