Perfecţiunea nu se poate obţine. Însă, în cazul în care alergăm după perfecţiune, este foarte posibil să atingem excelenţa.

Publicat 20 ianuarie 2021

Perfecţiunea nu se poate obţine. Însă, în cazul în care alergăm după perfecţiune, este foarte posibil să atingem excelenţa.

Nu contează dacă eşti doborât la pământ, ci dacă te ridici.

Omul poate fi atât de măreţ cât vrea să fie. Dacă ai încredere în tine, deţii curaj, hotărâre, dedicaţie, impuls competitiv, eşti dispus să sacrifici lucrurile mici din viaţă şi să plăteşti preţul pentru lucrurile care merită, poţi fi măreţ.

Duritatea minţii este esenţială pentru a avea succes.

Nimeni nu e rănit. Rana e în minte. Dacă poţi merge, poţi alerga.

Fotbalul nu este un sport de contact, este un sport de ciocnire – dansul este un sport de contact.

Echipa Green Bay Packers nu a pierdut niciun joc de fotbal. Doar le-a expirat timpul.

Caracterul, voinţa de a învinge şi voinţa de a excela sunt cele care rezistă în timp.

Construieşte în echipa ta un sentiment de identitate, de dependenţă reciprocă şi de putere care să rezulte din unitate.

Preţul succesului este munca grea, dedicaţia pentru meserie şi hotărârea ca indiferent că pierdem sau câştigăm, am pus tot ce aveam mai bun pentru a duce la capăt sarcina.

Oamenii care lucrează împreună vor învinge, fie că luptă împotriva unei apărări complexe la fotbal, sau cu problemele societăţii moderne.

Atitudinea ta faţă de viaţă determină atitudinea vieţii faţă de tine.

Cred cu tărie că cel mai bun moment al unui om, cea mai mare realizare dintre toate, este clipa în care după ce a muncit din greu pentru o cauză bună, zace epuizat pe câmpul de bătălie – victorios.

Dacă nu poţi accepta înfrângerea, nu poţi câştiga.

Odată ce înveţi să renunţi, devine un obicei.

În încercările măreţe, chiar şi eşecul poate fi glorios.

Green Bay Packers lucrau în echipă. Nu au făcut-o pentru glorie individuală. Au făcut-o pentru că se iubeau unii pe alţii.

Să câştigi nu e un lucru temporar, ţi se întâmplă mereu. Nu poţi câştiga din când în când, nu faci lucrurile bine din când în când, ci procedezi bine mereu.

Să câştigi este un obicei. Din păcate, la fel este şi să pierzi.

Aduceţi laude în public, aduceţi critici în privat.

Vince Lombardi

La vârsta de 12 ani, a început să joace într-o ligă de fotbal organizată neantrenată în Sheepshead Bay. În 1928 s-a înscris la Colegiul Catedralei Imaculatei Concepții pentru a studia preoția. După ce a împlinit patru ani acolo, s-a înscris la liceul pregătitor Sf. Francisc, unde a devenit membru statutar al fraternității „Omega Gamma Delta”.
Vincent Thomas Lombardi s-a născut pe 11 iunie 1913 în Brooklyn, New York, S.U.A. A fost unul dintre cei mai de succes antrenori din istoria fotbalului american. Părinții lui: tatăl un imigrant italian Enrico „Harry” Lombardi și mama sa Matilda „Mattie” Izzo. A fost primul copil dintre cei cinci copii ai lor. A fost crescut într-o casă catolică strictă și a fost făcut „băiat de altar” la Biserica Catolică Sf. Marcu.

În 1933 a mers la Fordham cu o bursă de fotbal pentru a juca pentru berbecii Fordham și antrenorul Jim Crowley. El a fost unul dintre „Șapte blocuri de granit” ale echipei de fotbal, o poreclă a liniei ofensive puternice a echipei de acolo. La 16 iunie 1937 a absolvit Universitatea Fordham și a urmat școala de drept, în timp ce ziua lucra pentru o companie de finanțe. A renunțat curând la Colegiul de Drept, deoarece notele sale erau mici.
În 1939 a devenit antrenorul asistent la liceul St. Cecelia, un liceu romano-catolic din Englewood, New Jersey. Pe lângă asta, a predat și limba latină, chimie și fizică la liceu și a devenit curând antrenorul principal acolo în 1942. În 1943, echipa de fotbal a Sf. Cecelia a atins culmea gloriei cu antrenorul său. În același timp a devenit și membru al asociației antrenorilor din comitatul Burgen.
În 1947 a devenit antrenorul de fotbal și baschet la Universitatea Fordham. În anul următor, el a ocupat funcția de antrenor asistent pentru echipa de fotbal a lui Fordham și a renunțat la cariera de antrenor la Universitate după câteva sezoane. Și-a continuat cariera la West Point ca antrenor de linie ofensivă, ca asistent al legendarului antrenor principal Earl „Colonel Red” Blaik. În această perioadă a identificat și dezvoltat ceea ce ulterior a devenit semnul distinctiv al marii sale echipe – simplitatea și execuția.
În cei zece ani ca antrenor principal al Green Bay Packers și Washington Redskins a stabilit standarde pentru toate celelalte echipe, construind Packers într-o dinastie NFL.
În 1954, și-a început cariera în liga de fotbal din New York cu „New York Giants”. Acolo a ocupat o slujbă de coordonator ofensiv sub noul antrenor principal Jim Lee Howell. A lucrat acolo timp de cinci ani și a câștigat cu ei cinci sezoane, culminând cu campionatul de ligă din 1956. El a semnat un contract de cinci ani, în 1959, pentru a conduce echipa de fotbal „Green Bay Packers”. În timpul carierei sale, el a câștigat cu acest club de fotbal cinci campionate, inclusiv victoria în Super Bowl I și II. Echipa nu a pierdut niciodată.
În 1969, a părăsit Green Bay și a revenit pe teren ca antrenor principal al „Washington Redskins”. El a realizat cu ei un palmares bogat în mai mult de un deceniu.

Procentul câștigător al sezonului obișnuit al lui Lombardi este remarcabil, în concordanță cu cele mai bune recorduri de antrenori din NFL. Cu succesul său, a devenit celebritatea națională, dar nu a fost doar abilitatea sa de antrenor care a atras oamenii. Filozofia lui despre fotbal și viața în general au fost cele care a atins inimile publicului american. Ca mărturie finală a influenței sale de durată asupra fotbalului profesionist, câștigătorii Super Bowl din fiecare an dețin trofeul care îi poartă numele. El a intrat în faima de fotbal pro faima în 1971.

În 1967 a primit cea mai înaltă onoare a lui Fordham, „medalia Insignis” pentru că a fost un profesor minunat. După patru ani, el a fost recunoscut ca faima Universității de la Fordham. În 1969 a primit „Silver Buffalo Award” de la cercetașii Boy Scouts din America și doi ani mai târziu a fost consacrat ca un nume al fotbalului NFL. În 1976 a fost ales ca făcând parte din categoria celebrităților la Wisconsin Athletic Hall of Fame. După câțiva ani, în 1988, este așezat la intrarea în renumita sală a fotbalului semi-profesionist al Asociației de Fotbal American. În 2008 este așezat postum în sala de renume din New Jersey.
Lombardi a apărut pe un timbru poștal american emis pentru prima dată pe 25 iulie 1997.

O statuie de patruzeci de metri a lui Lombardi a fost ridicată într-o piață din afara stadionului, ca parte a renovării câmpului Lambeau. Statuia îl reprezintă într-un pardesiu explicând, așa cum făcea adesea pe margine. În 1968, Strada Highland din Green Bay a fost redenumită Avenue Lombardi. Trofeul NFS Super Bowl a fost redenumit după el, trofeul Vince Lombardi. În 1970 Clubul Rotary din Houston a creat premiul Lombardi, care se acordă anual celei mai bune ofensive de fotbal de la colegiu sau defensive, la lineman sau linebacker.
Câmpul de fotbal de la Old Bridge School, New Jersey, poartă numele de Lombardi Field și o placă dedicată lui a fost instalată în 1974 pe trotuarul din apropierea șoselei Sheepshead Bay din Brooklyn, New York. La Fordham University, centrul Vincent T. Lombardi a fost numit după el. Consiliul Vincent T. Lombardi numărul 6552, Knights of Columbus, din Middletown, New Jersey, este numit și după el.

Vincent Thomas Lombardi a fost unul dintre cei mai mari antrenori pe care i-a avut NFL-ul vreodată. Conducerea și abilitățile sale motivaționale au dus la un record uimitor și de neegalat.
Antrenorul a încetat din viaţă în 1970, la 57 de ani, după ce a pierdut bătălia cu cancerul.