Laura Suzeanu

Politizarea instituțiilor publice în România este o formă acerbă de a schilodi un mecanism democratic, dar mai ales o metodă de susținere a nepotismului, cea mai sigură de altfel cale în menținerea unei culori politice pe eșicher cât de mulți ani se poate. Nepotismul menținut prin pârghii politice nu face decât să șubrezească un domeniu de activitate dintr-o instituție. Mai nou, politicul coordonează și o parte din ONG-urile din România, majoritatea fiind sincronizate de rude sau persoane fidele ale celor ce strâng în palme frâie, fidelizarea menținându-se în cele mai multe cazuri nu doar prin finanțare pe ocolite ori pe sub preș unde se adună de regulă mizeria de ochii altora, dar deseori prin șantaje.
A face donaţii pentru o cauză umanitară, a transfera bani către o societatea cu siglă non profit, înseamnă de multe ori să arunci saci de bani într-o maşină de tocat. Sunt organizații nenumărate, care în aparență zâmbesc larg, iar în străfunduri scot fum și foc, pârjolesc totul. Există firește și ONG-uri disciplinate, corecte. Nefiresc, aceste ONG-uri mai mici și modeste, cunosc elemente de salvare a oamenilor din situații dezastruoase, tocmai pentru că nu se folosesc de titluri de renume, devenite un fel de brand, ci doar pentru că au fost înființate în scop umanitar, cu voluntari de nădejde și doar atât.
Societatea Națională de Cruce Roșie din România este o organizație umanitară, neguvernamentală, bazată pe voluntariat, care oferă asistență de urgență, în caz de dezastre, precum și educație în domeniul sanitar în România. Este afiliata națională a Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

Societatea, de la regine la idei comuniste și feudă pesedistă
Cu o istorie și o inaugurare demne de aplauze și laude, în timp, Crucea Roșie Română a suferit transformări din punct de vedere al organizării sale. Și pentru că orice minune nu durează, de la înființarea acesteia în România când nume de regine au făcut-o importantă în țară și peste granițe prin măiestria și omenia unui voluntariat cu mare sârguință, prin corectitudinea cu care femei precum regina Maria au coordonat activitatea Crucii Roșii, organizația-mamut a ajuns pe mâna prea-iubitei soții cu titlu academic, Elena Ceaușescu în anii de subjugare comunistă, după 1990 începând domnia de stânga, cu timpul încercându-se transformarea ei într-o feudă a PSD. Mihaela Geoană a condus Crucea Roșie până în anul 2015.
În prezent, Principesa Margareta este noul președinte al Crucii Roșii România. Asta nu înseamnă că în interiorul Societății Naționale de Cruce Roșie reprezentată de filiale, după ani și ani de influențe dubioase apărute odată cu instaurarea comunismului în România, chiar dacă a fost și o revoluție, a dispărut vreuna din metehnele comuniste.
Istoria recentă a conducerii Crucii Roșii este cât se poate de controversată. Politizarea unei dintre cele mai importante organizații cu ramificație internațională, constituie în România o necesitate. Gândirea statică a politicianului român, mentalitatea depășită pentru alte generații, dar folositoare pentru ei de a coordona instituții importante publice, organizații non guvernamentale cum este și cea de Cruce Roșie, nu se va risipi decât odată cu dispariția celor ce afumă astfel societatea românească, se va risipi odată cu epuizarea resurselor diabolice de a căpușa. Ambițiile de a afunda românii într-un sistem haotic și de subjugare politică, constituie avatarurile majorității politicienilor noștri.

Cum e treaba cu regia: Noi alegem rolurile, voi jucați ca noi
De la Oltenița, din buzunarele noastre vor pleca spre Călărași, Filiala Crucea Roșie, 10.000 de lei anul acesta. Asta a vrut Țone, asta au vrut consilierii oltenițeni, cu excepția a trei dintre ei, insuficient pentru ca Hotărârea de Consiliu Local să poată fi amânată sau abandonată.
Deși consilier Cristiana Drăgan a venit cu o propunere mult mai bună, deși consilier Adi Podocea a propus amânarea acesteia pentru analize privind activitatea Crucii Roșii paralel cu a altor ONG-uri din Oltenița, ceilalți consilieri au votat nestingheriți, fără a lua în calcul vreo clipă propunerile celor doi colegi. O propunere de bun simț a venit și din partea Valentinei Vasilari la ședința pe comisii, propunere neluată în seamă, ba mai mult care s-a lăsat la final cu reproșuri și critică, mai degrabă o agresivă atenționare din partea altui consilier coleg și șef de partid, Cristi Onofrei.
În ședința de plen, Cristiana Drăgan a propus ca activitățile pe care s-ar presupune că le-ar desfășura Crucea Roșie la Oltenița să intre în obiectul de activitate al uneia din cele două ONG-uri oltenițene, unde voluntarii sunt foarte bine pregătiți pe teme de intervenții medicale ori pentru ajutor în caz de calamități. Un avantaj este acela că sunt din oraș și pot interveni foarte repede. Mai mult decât atât, voluntarii oltenițeni ar putea face astfel de acțiuni fără bani. Consilierul Adi Podocea a fost întrucâtva de acord cu propunerea Cristianei Drăgan, acesta considerând că și voluntarii din Oltenița pot participa și duce la bun sfârșit acțiunile Crucii Roșii, dar pe bani mai puțini.

Crucea Roșie Călărași a devenit patentul unor personaje din PSD la nivel de județ. Oltenița, argatul organizației în foame de bani
Crucea Roșie Călărași nu are nicio subfilială la Oltenița. Pe 4 iulie 2016, Crucea Roșie Română a sărbătorit 140 de ani de la înființare, 140 de ani de activitate umanitară. În județul Călărași, Filiala de Cruce Roșie este, potrivit surselor noastre, înglodată în datorii. Crucea Roșie Călărași avea în 2015, potrivit jurnaliștilor locali, datorii la bugetul de stat de 25.000 de lei, reprezentând contribuții lunare aferente salariilor angajaților. De asemenea, potrivit acelorași surse, sediul Filialei întâmpină mari probleme cu un mobilier degradat și funcționări defectuoase de utilități sau chiar inexistente. Așadar, în schimbul nu se știe căror activități, poate chiar fără să fie nevoie de o activitate umanitară, oltenițenii, fără să fie consultați și informați corect în acest sens, vor fi părtași prin banii lor de la bugetul local, la propunerea lui Petre Țone de a milui Crucea Roșie din Călărași.
Organizația din Călărași l-a avut președinte în 2012 pe Răducu Filipescu. După cum s-a văzut în câteva înregistrări video on line, la acea vreme Filipescu amesteca lucrurile. Intenționat sau nu, acesta s-a folosit oarecum de organizație în campania electorală, punând laolaltă activitățile Crucii Roșii cu cele ale PNL.
Cum în România și mai ales la Călărași, ce-i rău e deasupra iar schimbările în bine întârzie să apară, cum USL-ul a continuat să existe și după destrămarea ei, Filipescu a lăsat moștenire un prezidiu pesedist. Astfel, Crucea Roșie Călărași are președinți de onoare și vicepreședinți PSD cu rădăcini adânci înfipte, cu ramificații și spre alte instituții politizate cum este ITM, unde Răzvan Meseșeanu, unul dintre președinții de onoare ai Crucii Roșii Călărași a fost inspector șef. Un alt ales ”de onoare” al organizației căpușate politice este și Nicolae Pandea, primar al comunei Ștefan cel Mare, George Iacob, prefectul județului fiind nelipsit de la adunări, ședințe, din componența structurii de conducere.
Nicolae Pandea este primar de stânga din februarie 1990 și probabil până la moarte, conform sloganului pesedist ”Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă…” dar doar cu libertatea lor, mai puțin a altora. Pandea a fost acuzat de curând de mai multe nereguli prin comună, una dintre acestea, probleme la stația de epurare, intrând în atenția Corpului de Control al Guvernului în urmă cu vreo doi ani.
Veșnica directoare rămâne Aura Giurcă, cea care se ocupă de oficialități, de acțiunile Crucii Roșii, care în actuala componență de președinți și coordonatori, numai ONG nu e.
Aici vor ajunge 10.000 de lei și de la Oltenița pentru a întregi nucleul pesedist care a încălecat județul, cu genunchii pe grumazul celor ce nu au habar de jocuri politice, de cum trebuie să arate o țară normală, europeană, occidentală, civilizată, cu un județ înfloritor. Dar mai ales cu un oraș care ar fi trebuit acum să sclipească, ținând cont de faptul că Țone a preluat în 2012 de la fosta conducere a orașului bani grei în conturile de investiții și în contul curent al Primăriei, bani pe care el știe cum i-a folosit și cărora li s-au alăturat nenumărate proiecte europene făcute uitate sau altele însușite de Țone personal prin magia proprie, urmate de zeci de studii de fezabilitate ce au fost palmate sau aruncate să zacă prin sertare și probabil ce vor primi statut de ”inexistent”, prin intermediul celui care va prelua arhiva Primăriei, proaspăt angajat pe banii noștri.

ONG-urile oltenițene sunt pregătite foarte bine pe teme de sănătate și intervenții la calamități naturale
ONG-urile din Oltenița foarte bine pregătite pe domeniu de sănătate, cu voluntari inimoși, plini de entuziam, nu au loc pe lista primarului pesedist. În schimb a știut să spună în ședința de Consiliu Local, ca o acoperire a deciziei lui, că ONG-urile din Oltenița nu au solicitat de la primărie nimic.
Oare era treaba ONG-urilor să facă o solicitare, ori era de datoria primarului ce rupsese ulucile din oraș în campanie cu scrisori gen ”dragă vecine” sau ”dragă oltenițeanule”, cu mesaje de amor nebun față de oraș, care oraș devine mai pustiit cu fiecare zi ce trece, grație acestor sentimente nețărmurite?
Oare era treaba ONG-urilor să scormonească prin gândurile ascunse ale primarului Țone și să știe de ce pleacă niște bani la Călărași, în loc să se facă aici gratis ori cu bani mai puțini?
Oare ce angajamente și-a luat Țone față de președinți și vicepreședinți de onoare, unii dintre ei se pare cu onoarea cam pătată?
Oare de ce Țone aruncă fumigene prin campanii electorale de mare ajutor de la el (firește pe spinarea contribuabililor), cu tactica neîntrecută de aburire a oltenițenilor neinformați?
Societatea din care face parte Crucea Roșie Română are o politică proprie: recomandă tuturor organizațiilor afiliate păstrarea echidistanței politice.
Banii ăștia ca și alte sume ce în aparență sunt ceva iar pe fundal altceva, trebuie obligatoriu să ajungă acolo unde primarul Țone decide personal, fără consultări cu cetățenii. Ca temă de tristă meditație dar de fapt regretabil este faptul că acei consilieri puși acolo pentru a reprezenta cetățenii și pe care edilul vrea să-i diriguiască cu stilul general valabil al PSD, votează cu ochii închiși hotărâri ce decid de cele mai multe ori soarta unui oraș, neajutorat spiritual și rațional.
În Consiliul Local Oltenița opoziția este foarte slabă, iar acei doi-trei consilieri care au un cuvânt de spus în fața unor greșeli în administrare sau rele-intenții, în fața unor eșecuri cu iz de populism sau aranjamente avantajoase clicii de partid, sunt singurii care se gândesc de fapt la oraș, la cetățenii acestui oraș și nicidecum nu au interese personale sau de grup, nu se gândesc la a mai scoate niște mărunțiș aruncat în ogradă în schimbul saltului mâinii la comandă.