Protestez! – vru să strige peştele zbătându-se pe uscat, dar îşi aduse aminte cu uşurare că este mut.

Orice lucru are valoarea preţului plătit pentru el.

În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât – folosind un foarte mic artificiu poetic – mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte.

Toţi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, alţii cărbune, şi atât de mulţi materiale sintetice.

Sentimentul dominant e că trăim un tur de magie neagră.

Ce este o călătorie dacă nu o încercare de a vedea cum, în alte condiţii, sufletul nostru rămâne acelaşi?

Ar trebui să ne naştem bătrâni, să venim înţelepţi, să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume.

Este curios cum lucrurilor grave le place să se deghizeze în haine frivole pentru a nu fi luate în seamă.

Mă simţeam ca o rană căreia i s-a smuls cu sălbăticie bandajul şi am decis să rămân aşa.

Moartea unui poet adevarat nu este un sfarsit, este numai o reactie chimica menita sa separe aurul de impuritati.

Ii plang pe prosti si prostii ma inving.

Ana Blandiana

Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Ana Blandiana, născută Otilia Valeria Coman, a văzut lumina zilei la 25 martie 1942 la Timișoara.

Tatăl său, preotul ortodox Gheorghe Coman, era originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca “dușman al poporului”.
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Debutează în revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate, semnând pentru prima oară Ana Blandiana.
În anul 1960 se căsătoreşte cu scriitorul Romulus Rusan.
După o interdicţie de patru ani, redebutează, de data aceasta irevocabil, în revista Contemporanul, condusă de G. Ivaşcu.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.
Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. în afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din foarte multe ţări.