Răul se comite fără nici un efort, natural, fatal. Bunătatea este întotdeauna produsul unei anumite arte.

Fericirea o face pe femeie frumoasă și dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii.

Viața este un spital în care fiecare pacient este obsedat de dorința de a schimba patul.

Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine însuți.

Fericirea este alcătuită dintr-un șir de plăceri mărunte.

Singurul mod de a fi original: sinceritate absolută

Nu cunosc un sentiment mai tulburător ca admirația. Prin greutatea de a ți-o exprima într-un mod demn, se aseamănă cu iubirea.

Cel ce priveşte din afară printr-o fereastră deschisă niciodată nu vede atâtea ca acela ce priveşte o fereastră închisă.

Nu există obiect mai adânc, mai tainic, mai fecund, mai tenebros, mai orbitor ca o fereastră luminată de o candelă.

Ceea ce poate fi văzut la soare e întotdeauna mai puţin interesant decât ce se petrece în dosul unui geam.

În această boltă neagră ori luminoasă trăieşte viaţa, visează viaţa, suferă viaţa.

Charles Baudelaire

Unul dintre cei mai importanti poeti francezi din toate timpurile si, poate, cel mai trist poet al lumii, Charles Baudelaire este apreciat de criticii literari ca fiind geniul artistic dominant al celei de-a doua jumatati a secolului XIX. Poet si estetician francez, a carui valoare literara nu a fost recunoscuta decât postum, Baudelaire a fost inclusiv critic literar, plastic si muzical. Cât a trait, Baudelaire a fost considerat de catre contemporanii sai cel mult un poet mediocru.

Ani de-a rândul, Baudelaire a fost considerat un dezechilibrat, iar lucrările sale au fost judecate, preţuite sau dispreţuite. S-au iscat multe prejudecaţi izvorate din viaţa lui exterioară, aşa că mulţi istorici literari s-au grăbit s-o întrebuinţeze ca principal element de explicare a operei.
Viaţa lui Charles Baudelaire a fost într-adevăr destul de tulbure şi zdruncinată. Au contribuit la asta tot felul de factori, unii exteriori firii poetului, alţii făcând parte din firea lui.
Baudelaire s-a născut la Paris la 9 aprilie 1821 dintr-o mamă foarte tânară si un tată cu patruzeci de ani mai în vârstă decât ea. La câţiva ani de la naştera sa tatăl moare iar copilăria şi adolescenţa poetului au fost adânc influenţate de acest eveniment şi de consecinţele lui. Mama sa se recăsatoreşte iar tatăl vitreg îi inspira lui Baudelaire o ură adâncă şi statornică.
După terminarea studiilor, poetul se îmbarca pe o corabie şi pleaca spre India. Această călătorie a folosit enorm vocaţiei poetului. Amintirea priveliştilor tropicale umple multe dintre poemele din Les Fleurs du Mal. Călătoria nu avea să dureze prea mult. Se pare că nici nu a ajuns în India ci s-a oprit pe o insulă pe coasta orientală a Africii. Reîntors în Franţa, după ce a intrat în posesia averii lăsată de tatăl său, începe o viaţă plăcută şi uşoară, inutilă şi stearpă, dar foarte rodnică pentru talentul său. Tot în acest timp o cunoaşte pe Jeanne Duval, o mulatră, actriţă obscură la un teatru din mahalaua pariziană, femeie de care avea să-l lege o mare pasiune, chinuită şi statornică pe toată viaţa.
În anul 1857 publică volumul Les Fleurs du Mal. Puţin timp după apariţie cartea este confiscată, iar autorul dat în judecată şi acuzat de jignire gravă adusă moralei publice. Poetul este obligat să scoată din noua ediţie şase poezii care mai târziu, dupa căderea lui Napoleon al III-lea, îşi reiau locul în volum. Criticii au hotărât condamnarea lui Baudelaire una din cele mai ruşinoase fapte din istoria literară a lumii.
Prin opiniile sale scandaloase, prin îmbrăcămintea fantezistă precum şi prin conduita socială, devenise un personaj care speria lumea comună dar care făcea tot posibilul să-şi acopere valoarea de mare critic şi mare poet. Spre deosebire de Stendhal, un alt mare scriitor care era obsedat de propriul sine, Baudelaire nu s-a analizat atât de mult, ci mai ales a încercat să se destăinuie.
Baudelaire este un romantic care şi-a construit o lume posibilă plastic şi architectonic. Este un artist care a încercat să pună ordine în univers. Aşa cum spunea George Călinescu : pe lânga Baudelaire liricul, exista un Baudelaire viitorist, vizionar al unei lumini cu peisajul, arhitectura şi umanitatea ei, un arteficier cu ochiu geometric care protestează împotriva amorfităţii secolului său.
Aspiraţia sa spre ideal, visul la o lume mai frumoasă, dispreţul faţă de tot ce e meschin în om, groaza de mediocritate, toate acestea au ieşit din ce in ce mai mult la iveală in poezia lui, alcătuind esenţa adevărată.

Sursa: ziarulzidul.ro