Regal literar la Oltenița: Cum se vede ”Un secol de literatură română” prin ochii contemporanilor condeieri și critici
Laura Suzeanu
Elevii și profesorii liceelor oltenițene, iubitorii de literatură din Oltenița au participat joi, 11 aprilie a.c. la o întâlnire de învățătură cu scriitori, critici și istorici literari, academicieni, profesori, conferențiari universitari.
Tema ”Un secol de literatură română 1918-2018” a constituit elementul de bază ce a închegat discursurile invitaților scriitorului Liviu Capșa.
Gabriel Chifu, poet și prozator reputat, face apologia contrastelor și a discernământului într-o perioadă când scara de valori preferă poziția mediocrității. Chifu vorbește despre proiectul unei Românii literare care dorește păstrarea valorilor.
”Prin practicarea exercițiului critic, se poate alege ce e valoros de ce este efemer și mediocru, se pot fixa valorile, se poate fixa o scară de valori pe care să ne putem bizui. Să știm cine suntem și care e până la urmă patrimoniul nostru…Un astfel de proiect, se numește Lista canonică a literaturii române care-și propune să rezume 100 de ani de Românie modernă, 1918-2018, în o sută de titluri reprezentative, să vedem care sunt cărțile cu un grad de perenitate asumat de foarte multe lucruri. Această idee nu ne-a aparținut nouă <România Literară>. O revistă din Cluj, <Steaua>, prin colegii noștri de acolo, a inițiat această anchetă literară ca să marcheze centenarul României moderne anul trecut.”
Academicianul, criticul, cronicarul și istoricul literar român, profesor Nicolae Manolescu face pledoaria ”devălmășiei”, prezentarea de-a valma a operelor literare constituind spectrul compact, pe care analiza critică a omului de cultură îl atinge ca pe culorile curcubeului. Manolescu vorbește despre ”degradarea ideii de literatură în general și de cultură”, despre faptul că televiziunile și internetul prezintă cultura ca un divertisment. ”Cultura, literatura, arta în general sunt produse și aparțin unor elite. Ele formează esența unei națiuni, esența unei istorii. Dacă ne-am imagina o clipă că literatura română ar dispărea de la Dimitrie Cantemir și de la Eminescu la Arghezi și la oricare dintre marii scriitori contemporani, cu ce-am rămâne? Vă dați seama că ar fi un gol istoric, voprba poetului, pe care nu l-ar putea umple nimic, absolut nimic. Accesul la cultură este condiționat de școală. Dacă școală nu e, nici cultură…” Nicolae Manolescu vorbește despre devălmășia valorilor. Televiziunile sunt depășite din punct de vedere cultural, mijloacele mass media fiind atrase în prezent de personaje dubioase, ori de lucruri și activități mărunte.
Nicolae Manolescu ține la titlul de ”profesor”. Acesta subliniază faptul că a rămas atașat de ideea de valori, amintindu-și de copilăria curată, autentică. Pentru academicianul și criticul literar, școala va rămâne lucrul cel mai important trăit, momentul care a contat în viața acestuia, iar adevărații maeștri sunt profesorii. Criticul literar surprinde estetica gusturilor dar și rolul acestora.
Cultura, element primordial al națiunii noastre, al oricărei națiuni de fapt, este văzută altfel. Ea se abate de la drumul limpede, eficace de la care a pornit către o cale greșită atunci când nu i se cunoaște importanța, substratul. Acești iubitori de limbă și literatură română prezenți joi la Oltenița ne oferă înțelesul nefalsificat, verosimil al culturii. ”Lectura este fundamentală, dar cu o condiție: să și știm ce citim” precizează Nicolae Manolescu.
Profesorul Universitar și scriitorul Mihai Zamfir mărturisește că se simte fericit pentru prezența sa la Oltenița. Cei 100 de ani scurși de la Marea Unire nu au fost unii fericiți în opinia lui Zamfir. ”A existat însă ceva: în acești 100 de ani cultura a reprezentat un fel de pilon…Cultura a mers înainte. De aceea lista canonică făcut acum de România Literară are un sens precis: sensul acesta de a arăta că a existat și ceva extraordinar de-a lungul acestei perioade admirabile care au fost 100 de ani.” explică profesorul. Mihai Zamfir conchide că ”persoanele care formează fondul de bază au reprezentativitate națională, sunt referință obligatorie”.
Conferențiarul Universitar Doctor Răzvan Voncu începe discursul său prin a aduce cuvinte de apreciere muzeului de arheologie din Oltenița, Muzeul Civilizației Gumelnița. Plecând de la aceste valori, Răzvan Voncu polarizează atenția auditoriului către valorile cu caracter simbolic, cum este literatura. ”Noi nu ne dăm seama cât de greu se formează o valoare, cât timp și cât se investește în apariția unui scriitor adevărat, cât timp se investește, câtă muncă și câtă competență în formarea unui profesor adevărat. Deci este vorba despre patrimoniu. Trebuie să avem grijă de acest patrimoniu, trebuie să-l cunoaștem, trebuie să ne plimbăm prin el cu ajutorul unui ghid profesionist. Asta a fost una dintre ideile care ne-au condus în operațiunea de alcătuire a acestei liste canonice.” Voncu vorbește despre un alt aspect care este profesionalismul. De asemenea corupția și incompetența constituie în analiza eruditului profesor un pericol, fiind cele care produc pagube în viețile sociale. ”Incompetența este la putere din păcate, în toate domeniile…” Răzvan Voncu crede că școala trebuie să se întoarcă pe mâinile celor competenți, arătând și rolul părinților în viața copiilor.
Conferențiarul Universitar Daniel Cristea mulțumește moderatorului întâlnirii, poetului și avocatului Liviu Capșa dar și celor care fac parte din revista România Literară. Criticul literar accentuează rolul recenziilor în literatura română contemporană, vorbind despre marii autori omologați de critici. ”Oamenii din mediul academic știu foarte bine că o valoare literară are și un coeficient de relativitate, dar are și un coeficient de stabilitate. Până la urmă, statura unui autor dimensionată de opera lui va rezulta din variabila acestor două coeficiente.” Daniel Cristea susține ce important este profesorul pentru un elev, amintindu-și de profesorul său de liceu, care nu preda după manuale niciodată. ”La liceu rolul profesorului este și mai important…” consideră Daniel Cristea Enache. Esența unui demers cultural este aceea de a te forma prin cultură, mai spune istoricul literar.
Finalul întâlnirii a fost punctat de Nicolae Manolescu, pentru care cititul are un rol mai mult decât esențial, acela al deciziilor de carieră și din viață.
Prezentarea livrescă îmbinată cu note de critică, observații, analize, tematici, amintiri, reiterări, mecanismele literaturii românești, revelațiile oaspeților și addenda valorilor acestor personalități ale culturii românești au alcătuit un tot ca împlinire cu observaţiile de un realism strict realizate pe radiografia vieţii actuale. Oglindiri interioare şi exterioare, cu ajutorul cărora cei prezenți la evenimentul cultural de la Oltenița de joi, 11 aprilie a.c. au rămas cu o imagine veridică a literaturii și criticii românești, înțelesul valorilor în societate.
Literatura este urmarea unor efecte ale creației în slujba căreia se află diferite instrumente de noțiuni sau de canoane.
Prin organizarea acestei întâlniri literare, Liviu Capșa a reușit încă o dată să aducă un foșnet în sufletele oltenițenilor iubitori de literatură și critică literară, iubitorilor de artă în general, acel murmur, freamătul recunoașterii valorii. În spiritul celor prezenți la întâlnire s-au sădit alte semnificații și alte înțelesuri.
Poetul oltenițean promite alte reuniuni culturale de anvergură similare cu cea de joi, avocatul Capșa fiind și membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Evenimentul edifiant s-a desfășurat în Sala Mare a Primăriei Oltenița.