Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Unii dintre noi trăiesc în rai, iar alţii trăiesc în iad. E o alegere personală.

Unii dintre noi trăiesc în rai, iar alţii trăiesc în iad. E o alegere personală.

Dacă toţi ne-am gândi real unde greşim fiecare dintre noi, cu ce am putea îmbunătăţi fiecare situaţia, am avea o altă Românie.

Cum să nu uiţi de tine, când îl cauţi pe Dumnezeu?

Trebuie să reîncepem să iubim România. Să reinventăm România pe care să o putem iubi şi admira. Depinde de fiecare dintre noi.

Iar aici, furnicile numite oameni se strâng pentru război. Ca şi când n-am mai avea loc sub soare. Şi într-un fel, nu mai avem loc. Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci şi ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câţiva kilometri. Şi uite aşa ne călcăm pe orgoliu şi nu mai avem loc unul de altul. Şi raza asta de orgoliu creşte ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.

Dacă îţi înjuri ţara de dimineaţă până seara e ca şi când te-ai înjura în oglindă!

Tinerii nu au nevoie de sfaturi. Au nevoie să li se acorde respect şi iubire. Să li se spună că e nevoie de ei.

Adevărata valoare stă în lucrurile simple.

Dacă aş fi pe Lună, aş avea nostalgia Pământului, dar sunt pe Pământ deocamdată şi am nostalgia cerului.

Glumesc de multe ori şi spun că dacă ai şcoala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume… Şi e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai încurcat. Ai senzaţia că trebuie să împingi vagoane ca să urneşti ceva… Şi de aici acest sentiment de construcţie pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt…

Dacă cineva te loveşte cu rigla peste mâini atunci când înveţi să cânţi la pian, o să te rănească şi o sa te facă să urăşti pianul şi solfegiile. Dar dacă cineva te încurajează şi îţi spune că e bine, chiar dacă nu e excepţional, capeţi curaj şi teama dispare. Asta e iubirea: un exerciţiu constant.

Decât să mă uit la televizor, mai bine mă înjur singură.

Mi se pare incredibil de frumoasă viaţa. O minune. E o minune că exist şi una şi mai mare că-mi dau seama că exist. Mai departe, ce faci cu viaţa ta sau ce fac alţii cu ea, este altă discuţie. Dar viaţa rămâne o minune.

Să nu uiţi niciodată că viaţa trece pe zile… nu există decât acum şi… s-a şi dus.

Amintirile astea sunt ca nişte animale speriate… Le e frică să iasă la lumină…. Stau acolo, în beznă, şi se hrănesc din mine.

Spiritul lui Adrian Pintea are libertatea unui armăsar semisălbatic, neînşeuat vreodată, care a alergat superb în galop printre cele 52 de obstacole şi cursa s-a terminat brusc, pentru că armăsarul a ales să privească melancolic un asfinţit de soare. Obstacolul numărul 53 i s-a părut inutil şi în plus…

Trebuie să trăieşti foarte delicat, că altfel nu are niciun haz.

Expresia “mare iubire” în sine e o prostie. Ca şi când ar exista iubiri mici.

Mi-e foarte, foarte dor de frumos şi de bun. Mi-e dor de oameni delicaţi şi buni. De oameni deştepti şi generoşi. De educaţie şi tradiţie. Mi-e dor de bun simţ şi bunăvoinţă.

Prin căderi te ridici, ăsta a fost şi drumul meu. Nici eu n-am fost un om deschis, dar m-a luat viaţa de ciuf, m-a dat cu capul de toţi pereţii şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că s-a produs această deschidere.

Ce răsfăţ să fii viu. Mulţumesc.

Viaţa e un dar. Nu trebuie decât să ţi-o faci frumoasă.

Gânduri poate să aibă oricine, idei nu.

Orice aş face, nu pot înţelege timpul în care trăiesc.

Oana Pellea

,,Pe scenă sau în faţa aparatului de filmat mi-e foarte uşor. În viaţă mi-e mai greu”, spune Oana Pellea, citându-l pe Spencer Tracy.

Joacă în teatru și film (în română, dar și în engleză, franceză și italiană), e multiplu premiată (a primit de Oana Pelleadouă ori premiul UNITER pentru cea mai bună interpretare feminină, plus premii internaționale pentru rolul principal din filmul ,,Stare de fapt”, în regia lui Stere Gulea). I se cer mereu interviuri, pe care le evită (pentru că unii jurnaliști ,,taie tot ce e frumos și inventează scandaluri”); în schimb, e foarte activă pe Facebook. O cheamă Oana Pellea.
S-a născut la 29 ianuarie 1962 în București. Este fiica Domnicăi Mihaela, născută Policrat, și a actorului român Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12 decembrie 1983). Actrița a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, actualul UNATC și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu. Colegii săi de promoție au fost Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan Popa, Cristian Rotaru, Adrian Păduraru și Claudiu Istodor. Din clasa condusă de Olga Tudorache, colegii de generație au fost Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Carmen Ciorcilă, Marina Procopie, Radu Duda, Mihai Verbițchi, Patricia Grigoriu și Dan Bădărău.
Majestatea Sa Regele Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a României la 25 Octombrie 2012. Academia Română i-a acordat Oanei Pellea premiul Aristizza Romanescu pentru cariera teatrală și cinematografică la 16 decembrie 2010.
Oana Pellea a primit de două ori titlul de cea mai bună actriță de teatru din România. Oana Pellea a câștigat de două ori premiul Uniunii Oamenilor de Teatru din România (UNITER) pentru cea mai bună actriță și i s-a acordat premiul Fundației Culturale Române pentru Carieră Internațională Remarcabilă.

Oana Pellea si CarteaOana Pellea a primit numeroase premii internaționale pentru rolul principal din Stare de fapt, regia Stere Gulea, inclusiv premiile pentru Cea mai bună Actriță la Festivalul de Film de la Geneva, premiul Orașului Geneva, la Festivalul Filmului Politic de la San Marino și la Festivalul Internațional de Film “Vulturul de Aur” din Batumi, Georgia. Munca sa cinematografică a inclus “Unde la Soare e frig” al lui Bogdan Dreyer, la fel ca și filmele regizate de Alexandru Tatos, Dan Pița, Stere Gulea și Ion Popescu Gopo.
În perioada 1984–1987 a fost actriță la Teatrul din Piatra Neamț. A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 Oana Pellea_până în 1999 și a participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia și Europa. Din 1999, Oana Pellea este liber profesionistă. Performanțele sale notabile au inclus, printre altele, rolurile Mașei din Trei surori a lui Cehov, al lui Lucius din “Iulius Cezar” de W. Shakespeare — pentru care i-a fost acordat Premiul Criticii Internaționale pentru „Cea mai bună actriță”. Alte roluri importante în teatru: Julieta din Mefisto a lui Klaus Mann, Catarina din producția lui Mihai Măniuțiu, Îmblânzirea Scorpiei după Shakespeare și Drussila din Caligula a lui Albert Camus, Timpul din Poveste de iarnă a lui Shakespeare, în regia lui Aleaxandru Darie.

Cariera Oanei Pellea cuprinde peste 50 de roluri importante în teatru și 20 în film.
În 2006 a jucat alături de Clive Owen în filmul “Children of men”, în regia lui Alfonso Cuaron (OSCAR 2013) , produs al studiourilor Universal Picture. Acest film a fost realizat în întregime la Londra și a fost nominalizat pentru premiile Oscar la 3 categorii.

Oana_Pellea-În 2007 a fost distribuită în producția britanică “I really hate my job”, regia Oliver Parker. În 2007 a fost distribuită în producția americană “Fire and Ice”, regia Jean-Christophe Comar (“Pitof”). Este prezentă, într-un rol important, în distribuția filmului “Biblioteque Pascal”, în regia lui Szabolcs Hajdu.

Oana Pellea joacă în româna, franceza, engleza și italiana, participând la numeroase producții internaționale, inclusiv producția româno-franceză “Ioana d’Arc-Extrase dintr-un dosar” și producția teatrală francezo-canadiană, în regia lui Marc Doré Mă tot duc, aici alături de Sandu Gruia. A avut onoarea de a reprezenta România la mai multe festivaluri internaționale de teatru inclusiv la festivalul anual al Uniunii Teatrelor Europene, Festivalul Klang Bogen de la Viena, Festivalul Internațional Francofon din Franța și Festivalul Americilor din Canada. Face parte din Jurii internaționale de film.

Începând cu stagiunea 2004-2005, joacă la teatrul Bulandra în spectacolul “Scaunele”, la Teatrul Foarte OanaPellea-Mic în spectacolul “Mă tot duc” și la teatrul Metropolis în “Buzunarul cu pâine”. La 13 mai 2009, Oana Pellea a primit Marele Premiu al Festivalul Comediei Românești “FestCO”, ediția a VII-ea pentru “Cel Mai Bun Spectacol” cu piesa “Buzunarul cu Pâine” de Matei Vișniec, traducerea Virgil Tănase. Titlul piesei în franceză este “Du pain plein les poches”. În iunie 2009 a apărut prima carte semnată Oana Pellea la editura Humanitas: “Jurnal 2003-2009”.  “Jurnal 2003-2009” devine Cartea cea mai bine vândută a Editurii Humanitas cu peste 15.000 de exemplare cumpărate în mai puțin de trei luni (august 2009), iar în octombie (același an) “Jurnalul” ajunge la un tiraj record de 32.000 de exemplare. În martie 2010 Oana Pellea revine pe scena Teatrului Bulandra cu rolul Tanti Roz din Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmidt.
ÎOanaPellea_n noiembrie 2011 joacă în Vocea Umană de Jean Cocteau în regia Sandei Manu, la Teatrul Metropolis, rol pentru care este nominalizată la premiul UNITER pentru cea mai buna actriță.
2014 premiera spectacolului N(AUM) in regia Mariana Camarasan. Spectacol invitat la festivaluri din tara si din strainatate. Se joaca la Teatrul Mignon din Bucuresti.
2015 premiul Omul Anului la sectia Actor, premiu oferit de Ziarul Cotidianul.

 

Surse:
ziarulmetropolis.ro
ro.wikipedia.org
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

13 − four =

32 + = 36

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

Corespondenta la redactie