Motto: Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni. (Psalmul 11 al lui David, versetul 8)

Nici gând să devin eu judecătorul cuiva nu am gânduri nocive și nici nu intenționez să cad în alt păcat. Mottoul este un citat din cartea lui David, cel care prin Duhul Sfânt a compus psalmii, o capodoperă în versete, în capitole de o frumusețe, inteligență, măiestrie și înțelepciune neasemuite. Există pasaje din Cartea lui David foarte greu de pătruns, interpretat sau cu explicații stelare, cu ramificații în înțelesuri, de o profunzime extraordinară. Psalmul 11 la fragmentul 8 este extrem de tangibil. El arată clar ce presupune să fim conduși de oameni fără pregătire intelectuală, fără pregătire în domeniul social, fără educație, fără limite și bun simț, fără cultură fiindcă lipsa de cultură creează situații cenușii, nedreptăți, ilegalități, cruzime uneori. La o primă reacție atunci când așteptările noastre sunt păcălite, atunci când vedem că dedicăm o perioadă din viață unor persoane ce nu merită să primească timpul nostru prețios, avem tendința să spunem că avem de-a face cu un prost sau cu niște proști care îți marchează viața, îți sugrumă existența, mai ales că fac parte din lumea în care trăim. Și spunem că am pierdut timpul suportând un prost să ne folosească sau irite.
În general, proștii se adună în mulțimi, în grupuri, în găști sau mai exact în haite. Acolo au putere. Iar sociologul francez Gustave Le Bon explică foarte bine: „prin simplul fapt că aparține unei mulțimi, omul coboară cu mai multe trepte pe scara  civilizației; izolat poate fi un individ cultivat, în mulțime însă este un instinctual, prin urmare un barbar”. Cei mai periculoși sunt proștii cu diplomă și avem la tot pasul astfel de specii. Un semnal de alarmă este acela pe care vreau să îl sesizez cu privire la proștii care ne conduc : în administrația locală, cei din Parlament sau din Guvern. Mi-am amintit acum când deputatul Theodor Paleologu a propus ca toți politicienii să aibă dialog cu psihologii pentru sănătatea lor mintală, fiindcă, spune acesta, ”e plin de țâcniți”.
Ideea nu este rea și ar trebui să fie aplicată în rândul primarilor, viceprimarilor, președinților de consilii județene, prefecților, până la administrația înaltă a țării, spre forul legislativ. Și nu este nimic de condamnat, nici rușinos atâta vreme cât vorbim de soarta oamenilor aflată pe mâinile celor cu probleme de comportament sau de caracter, de atitudine, în mentalitate.
Prostia poate duce la boli psihice sau invers, creierul uman având milioane de cotloane neexplorate, fiind considerat un vast teritoriu ce ne poate asigura surprize la tot pasul. De aici și ideea duplicității unei persoane, a personalității multiple, sau cum se mai spune, măștile pe care le poartă unii. Atunci însă când la cârma unei comunități se află un prost cu diplomă, este cazul să ne gândim foarte serios unde va duce relația dintre el și oameni sau cu ce vine acesta în întâmpinarea oamenilor. Prostia are și un preț, întotdeauna. Nu este corect însă ca acest preț să fie plătit de alții, să sufere alții din jurul prostului cu diplomă de la cârmă. Și dacă mai este și diplomă la privat legată de studierea legilor, atunci să ne așteptăm că e diplomă scoasă la foc automat, e diplomă plătită iar la fiecare pas el va fi cel care va încălcă legea, făcând-o pe a lui personală lege locală.
La Iași, în iarna anului trecut, s-a înființat Partidul Proștilor. Aveau de ales între câteva sloganuri cum ar fi: ”Suntem proști dar mulți! Bazați-vă pe noi!”, ”Mama proștilor e tot timpul gravidă” sau ”Nu este rău să te naști prost, important e să nu mori prost”. Partidul s-a înființat legal, cu certificare de la OSIM, cei înscriși au și legitimații ca la celelalte partide, iar pe prima pagină este scris cu litere mari ”LEGITIMAȚIE DE PROST”, ca să cunoască lumea cu cine are de-a face. Aici vorbim de un umor fin amestecat cu sinceritate. Dar proștii adevărați se ascund în spatele altor partide și așa cum bine spunea Petre Țuțea, prostul are o armă : viclenia. Cu această armă reușește să doboare un om inteligent. Și așa avem ”proști fără legitimație”. În general, proștii se ascund în mișcări de stânga.
O țară sau un oraș se dezvoltă cu un partid de dreapta, o economie ca să meargă bine trebuie să fie administrată de un om cu idei de dreapta. Egomania, aroganța, obrăznicia, stupiditatea sunt caracteristicile prostului, cel care, ajuns la cârma unui oraș, începe operația de dezbinare, de rupere a societății în bucăți, de asasinare a valorilor creștine. Proștii sunt inamicii democrației, acele figuri asemănătoare cu cele nord-coreene, convinși fiind că pot păcăli, amăgi pe cei din jur. Unii mai slabi de caracter sau la fel de proști cad în plasa prostului de la putere. Chiar dacă fiecare pasăre piere pe limba ei, nu poate să nu mă sperie gândul că suntem obligați să trăim sub același acoperiș cu proștii. Acrobatul grobianismului voalat își calomniază criticii și induce în eroare susținătorii. De aceea prostul când ajunge la putere (firește că nu ajunge în vârf oricum ci cu ajutorul altui fel de proști) deși efemer, nu încetează să facă dovada unui personaj inodor, insipid, incolor, guraliv, dar cu forța galactică a unui fenomen supranatural, căci prostia însăși este supranaturală. Derbedeismul este o altă formă de abordare a prostului, în haită reacția față de cei pe care crede că îi subordonează fiind una dezastruoasă, animalică. Acești oameni fără vocații și aptitudini nu sunt însă lispiți de consecvență, de orgoliu vulgar, de încăpățânare măgărească, năbădăi frustrante. Această luptă a unui prost, în primul rând cu el însuși, apoi cu cei care nu pot fi ca el, nu este lipsită de scrâșneli violente, agresive, non-verbale și stridente, dar în același timp monotone pentru un om luminat la cap, tocmai pentru că prostului îi lipsește sclipirea ideatică.
Acest personaj non-capabil de a încălzi o lume este propriul lui dușman. Păpușar prin excelență, de cele mai multe ori, prostului i se rupe ața. Dar nu pentru că cei pe care îi folosește devin acrobați imbecilizați ai lui și încep să atârne în greutate, lovind în ițele neștiinței șefului lor, ci pentru că din dorința de a aburi electoratul prin marionetele cu care se joacă, uită că ”a mânui” nu este doar o simplă distracție sau barbut ori poker, ci o întreagă jonglerie la care iluzionismul vrăjitor se rupe într-un punct critic. Atunci ia foc și ața.
Prostul care ajunge să ia puterea își construiește cazemata și nerăbdător aplică metode dacă nu îl vrei și nu îi faci pe plac. Îți creează variantele pentru a-și asigura terenul: șantajul sau amenințarea, constrângerea sau atacuri prin spate care să te facă să tremuri în fața lui. Te paralizează cu otrava prostiei. Văduva Neagră își omoară partenerul după împerechere. Prostul, alias impotentul gândirii, își omoară partenerii după atingerea scopului propus. Exact ca în Cosa Nostra – prostul cu putere.
Nu cădem toți în această prăpastie a frivolității prostului, căci păcatul este un eșec ce zguduie împrejurul. Chiar dacă suntem amestecați în societatea asta imperfectă în canalii cu oameni cinstiți și corecți, escroci și hoți alături de oameni cu legea lui Dumnezeu în ei. Omul corect și cinstit, omul care știe să discearnă nu cade pradă cutremurului de caracter al prostului. Nu suntem toți o apă și-un pământ. Cei care știu să discearnă știu că își fură singuri căciula, acceptând vulgaritatea unui trai mizer cu prostul care conduce. De cealaltă parte, acoliții prostului, nu stau strâmb să judece drept ci stau drept să le fie bine ca să judece strâmb și să se așeze într-un loc în prezidiul prostului. Ei, care încearcă și facă eforturi să li se înmulțească rândurile devenind proști la puterea a zecea, își improvizează corsete pentru a-și susține coloana vertebrală, amețiți că au tot stat prost de drepți și nemișcați în fața șefului lor prost. Standardele lor de pigmei îi propagă în rândul celor în cârca cărora vor să se urce pentru a-i supune. Deformați moral și uman, șeful și haita se mânjesc. Vor să ne emoționeze în fel și chip, să umble la sentimentele electoratului, dar în același timp să pozeze în victime.
Standardul lor nu seamănă cu al nostru. Public simțim nevoia de a spune lucrurilor pe nume, pentru că adevărul este mai presus de toate, chiar dacă nu este atât de simplu să-l spui. Ei nu.
Nu este în regulă să susții și să votezi un prost viclean, uneori însă blestemul celor ce aleg neinspirați un prost, este acela de a cădea în propria capcană.
Care mai avem cinste, onoare, discernământ și conștiință să opunem rezistență. Dacă știm că viața e o luptă și dacă ei se bat cu noi necinstit, noi să fim mândri că nu suntem ca ei și să ne batem cu ei corect.
Pentru o mai bună depistare a prostului, ofer câteva din proverbele noastre din bătrâni: ”Prostia din născare leac nu mai are”, ”Fudulia este soră bună cu prostia”, ”Fereste-te de prost că are mintea odihnită”, ”Când te iei după un prost, mai mare prost ești”, ”Boieria și prostia cu mare cheltuială se țin”, ”Prostul nu le știe, dar le nimerește”.
Și ca să parafrazăm zicala ”Era atât de urâtă încât și umbra ei vroia să fugă de ea” spunem ”Este un ales atât de prost că până și umbra lui fuge de el”….prin ”prost” a se înțelege și altceva în afară de neevoluat, stricat, nătărău sau prostănac.