Dincolo de ocean :

Am tras linie acum, la sfârşit de an, şi mi-a dat cu plus… S-au întâmplat multe în 2015, dar nu aş schimba nimic, aş vărsa fiecare lacrimă şi aş retrăi fiecare zâmbet pentru simplul motiv că îmi place unde mă aflu astăzi. Da, mai am încă multe întrebări care îşi aşteaptă răspunsul, dar în acelaşi timp simt că am evoluat în ultimele luni mai mult ca oricând. Pentru prima dată după o lungă perioadă pare că m-am regăsit pe mine însămi şi am un anumit echilibru în viaţa mea, mă simt mai puternică, mai sigură pe mine şi aştept cu inima deschisă să văd ce îmi aduce noul an. Am învăţat multe în 2015, dar cele mai importante lecţii au fost că…

Vârsta e doar un număr. Am făcut la un moment dat greşeala de a judeca oamenii în funcţie de vârstă; dacă erau mai tineri ca mine, clar nu aveam ce discuta cu ei, iar dacă aveau ceva ani în plus, atunci cu siguranţă aş fi avut ce învăţa de la ei. Viaţa mi-a demonstrat că e o idee total greşită, iar dacă alegi să trăieşti dupa regula asta, atunci iţi refuzi singur şansa de a cunoaşte persoane extraordinare.

“Hai că merge şi aşa” nu se aplică şi într-o relaţie. Dacă vezi de la început lucruri care nu-ţi plac, cel mai bine e să nu te implici; oamenii NU se schimbă, iar “nimicurile” pe care le treci cu vederea acum se vor transforma mai târziu în frustrări. NU merge şi aşa.

Dacă un tip te iubește, te caută:) Nu contează că e foarte ocupat, că ești departe, că nu ați mai vorbit de ceva timp, că v-ați certat foarte rău acum o lună, dacă te iubește, te caută.

Oamenii te tratează aşa cum le permiţi tu să te trateze. Respectă-te!

Trebuie să fii de două ori mai atent cu oamenii care îţi vorbesc frumos. Asta e o lecţie pe care am învăţat-o acum mult timp. Mi-a fost greu, ştiţi şi voi cât îmi plac cuvintele…

Cea mai sigură cale de a ţine pe cineva lângă tine este să… îi acorzi libertate. Cu cât vei încerca mai mult să legi pe cineva de tine, cu atât celălalt se va zbate să se elibereze. Eu cred în relaţiile de genul “Te iubesc, dar pot trăi şi fără tine” – nu trebuie să faci pe nimeni centrul universului, ci trebuie doar să-i faci loc în viaţa ta.

O lecţie pe care am învăţat-o chiar azi, este că trecutul se numeşte “trecut” tocmai pentru că A TRECUT, iar dacă îl aduci în prezent nu te alegi decât cu nişte amintiri neplăcute; la fel cum un melc îşi cară casa în spate, eu car după mine trecutul şi mi-e teamă că într-o zi o să mă sufoc sub greutatea lui… Şi cu ocazia asta am mai învăţat ceva:

Distanţele cele mai mari nu sunt cele geografice. Distanţa dintre doi oameni nu se măsoară de la o tara la alta, ci de la o inimă la alta. Distanţa nu se măsoară în kilometri, ci în nopţile când adormi cu gândul la cineva şi dimineţile în care ţi-ai dori să fie lângă tine; nu se măsoară în paşi, în minute de mers pe jos şi nici în ore de zburat cu avionul, ci în momentele de “mă gândesc la tine”, “aş vrea să fii aici”, și “mi-e dor de tine”… De multe ori suntem unii de ceilalți la distanţă de un “te iubesc”, “îmi pare rău” sau “iartă-mă”. Alte ori, însă, doar tu eşti AICI, iar celălalt este ACOLO. Eu nu mai ştiu unde sunt…ştiu doar că mi-e dor să-i fie cuiva dor de mine.

În final, cea mai importantă lecţie este că din orice experienţă câştigi, chiar dacă uneori pierzi. Se întâmplă uneori să suferim atât de mult, încât nu mai vedem decât durere în faţa ochilor. Eşti ca într-o maşină cu geamurile aburite în care nu reuşeşti decât să observi conturul lucrurilor din afară; ai putea să deschizi portiera şi să ieşi, dar începi să te obişnuieşti cu tristeţea, care parcă nu mai e o companie atât de neplăcută acum. Când te aduni şi îţi faci curaj să porneşti ştergătoarele, îţi dai seama că vedeai lucrurile deformate…că afară e o lume care te aşteaptă şi că nu poţi şterge trecutul, dar poţi învăţa din el. Ca şi după cea mai urâtă cădere ai şansa de a te înălţa mai bun, mai frumos şi mai înţelept decât ai fost vreodată, că totul stă în mintea ta şi nu în voinţa altora. Cred că ajungi să fii cu adevărat conştient de tine atunci când te uiţi în urmă şi poţi înţelege experienţele mai puţin plăcute şi rostul lor.

Cam astea sunt lecţiile pe care le iau cu mine în 2016. E un bagaj mare si greu, ştiu că am multe în el, dar spre deosebire de alti ani, acestea mă vor ajuta să merg mai departe şi să fiu o…CRISTINA mai bună.

Cristina Mîțu (SUA)

De aici: