În viață pierdem ani, iar de la moarte cerșim o clipă.

Publicat 21 decembrie 2014

În viață pierdem ani, iar de la moarte cerșim o clipă.

Omul fățarnic are două fețe și nici un obraz.

Înțelepciunea vieții e simplă: Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte.

Cel care stă jos să nu râdă de cel care cade de pe vârfuri.

După furtunile sufletului, ca și după cele ale naturii, învie flori pe care le credeam moarte.

Când un om ți se pare aspru, gândește-te întotdeauna că o cetate întărită nu e neapărat o cetate inamică.

Viciile sunt călăi care te omoară încet, ca o sabie neascuțită.

Sufletul e ca fierul. Nu poți lucra cu el până nu l-ai încălzit.

Până acum, oamenii n-au găsit un alt drum spre adevăr decât greșeala.

Lingușirea este plata anticipată a trădării care ți se pregătește.

Când un om ți se pare aspru, gândește-te întotdeauna că o cetate întărită nu e neapărat o cetate inamică.

Ferește-te de invidiosul cavaler și loial.

Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță.

Scrie cu sufletul tău și recitește cu sufletul altora.

Linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte şi cel mai lung între două suflete.

Șarpele e odios nu pentru că mușcă, ci pentru că se ascunde ca să muște.

Cine ți-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie față de tine, ci o pierdere față de el însuși.

Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului și de dușmănia prietenului.

Omul cu adevărat bun este cel care ar fi putut fi rău și nu a fost.

Greșelile nu se iartă, ci se repară.

Om liber este acela care nu are nevoie să spună nici o minciună.

Dacă ataci replica unui prost, riști să te trezești cu tot prostul în discuție.

Poți închide ochii, dar nu poți stinge soarele.

Dacă îți place trandafirul, trebuie să-l accepți cu tot cu spinii lui.

Când oare ura va fi trimisă la sanatoriu și invidia la casa de corecție?

Nicolae Iorga

Personalitate marcantă a culturii noastre naţionale, despre Nicolae Iorga nu se poate vorbi decât la superlativ despre grandioasele sale înfăptuiri, însă în politică s-a dovedit că nu sunt îndeajuns corectitudinea, entuziasmul şi credibilitatea personală. El nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. N-a fost preocupat în alcătuirea unor programe de guvernare, ale căror idei să înflăcăreze şi să coaguleze forţele unui popor. Realitatea politică şi socială a acelei epoci s-a dovedit implacabilă cu personalitatea savantului, astfel că a sfârşit nedrept şi tragic, ciuruit de gloanţe, la margine de drum, într-o societate care nu a înţeles să aprecieze şi să respecte valorile sale.

Nicolae Iorga s-a născut la 17 ianuarie 1871 la Botoșani. Istoric, profesor universitar, enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române, savant de renume mondial, a avut o activitate ştiinţifică prodigioasă, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii. Iorga este cel mai prolific istoric al românilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit pe bună dreptate cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Personalitate care a creat şcoală şi a dat direcţie culturii naţionale, s-a implicat activ în viaţa social-politică a ţării sale. S-a ambiţionat nu doar să scrie istorie, ci să şi facă istorie, într-o epocă de renaştere naţională.
Părinții lui au fost Nicu Iorga, avocat, și Zulnia Iorga, născută Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind și motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, în timpul vieții s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare tîrziu și rar din mîna sa, fiind covîrșitor folosit ulterior, la reeditarea scrierilor sale. Soția lui Nicolae Iorga a fost Catinca.

După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, termină Liceul Național din Iași în 1888. Absolvă Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma “magna cum laude”. Continuă studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținînd doctoratul (1893) la numai 23 de ani. Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. În 1894, la 24 de ani, obține prin concurs catedra de istorie la Universitatea din București. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începînd din 1908 ține cursuri de vară la Vălenii de Munte, județul Prahova. Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental. În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume și 25.000 de articole.
Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de orașe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerțului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. Cîteva din publicațiile mai importante: Studii și documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume. Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi și altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viață de om, așa cum a fost).
Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat, în anii 1931-1932 Prim-ministru și Ministru al Educației Naționale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici.
Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) și director al Școlii Române din Paris (“Fontenay-aux-Roses”). A editat și condus numeroase ziare și reviste (“Neamul românesc”, “Revista istorică”, “Revue Historique du Sud-Est-Européen”, “Floarea darurilor” etc.). Împreună cu un grup de profesori, fizicieni și alți oameni de știință a ajutat la pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României.
Nicolae Iorga a avut un sfîrșit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia și asasinat la 27 noiembrie 1940 de către legiunea decapitată. Conducerea decapotată a Gărzii de Fier îl considera responsabil de uciderea Căpitanului, Corneliu Zelea Codreanu în timpul regimului de autoritate monarhică a regelui Carol al II-lea, cînd în urma unei scrisori deschise adresate de Codreanu către Iorga, acesta fiind și consilier regal, i-a intentat proces și liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie. Ulterior, Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui, înscenîndui-se o evadare. După aflarea veștii despre asasinarea lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.