Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Nimic în viaţă nu trebuie temut, ci doar înţeles.


Nimic în viaţă nu trebuie temut, ci doar înţeles.

Primul principiu: să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor.

În tot timpul vieţii mele, noile taine ale naturii m-au făcut să mă bucur ca un copil.

Nu dăm niciodată atenţie la ceea ce s-a făcut; nu vedem decât ceea ce a rămas de făcut.

Tot ceea ce a fost nou de văzut şi de învăţat a fost un deliciu pentru mine. Era ca şi cum mi se deschisese o lume nouă, lumea ştiinţei, în care mi s-a permis, în sfârşit, să mă bucur pe deplin de libertate.

Am fost învăţată să nu mă aştept ca drumul spre progres să fie rapid sau uşor.

Nu poţi spera să construieşti o lume mai bună fără a perfecţiona pe fiecare membru în parte.

Viaţa nu este uşoară pentru nimeni. Şi ce? Trebuie să perseverăm şi să avem întotdeauna încredere în noi înşine. Trebuie să credem că avem un scop şi că trebuie să-l atingem.

Un savant în laboratorul său nu este doar un tehnician; este şi un copil pus în faţa unor fenomene naturale, care îl impresionează ca o poveste cu zâne.

În ştiinţă, trebuie să fim interesaţi de lucruri, nu de persoane.

Există oameni de ştiinţă sadici, care se grăbesc să vâneze erorile altora în loc să stabilească adevărul.

De fiecare dată când am o problemă ştiinţifică dificilă, care necesită multă răbdare, competenţă, abilitate experimentală şi meticulozitate, mă adresez domnului Alexandru Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu soluţii care îmi convin, mă satisfac şi totdeauna furnizează rezultate precise. Voi, românii, puteţi fi mândri de-a avea un cercetător ştiinţific de valoarea domnului Proca.

Mă număr printre cei care cred că ştiinţa are o frumuseţe aparte.

Nu mă preocupă ce a fost făcut. Mă interesează ce este de făcut.

Am învăţat că drumul progresului nu este nici scurt şi nici fără dificultăţi.

La urma urmei, în esenţă, ştiinţa este internaţională şi doar datorită sensului istoric i-au fost atribuite calităţi naţionale.

Marie Curie

La peste 80 de ani de la al său deces, petrecut în 1934, toate elementele cu care celebra Marie Curie MArie_Curiea intrat în contact continuă să iradieze. Inclusiv manuscrisele sale nu pot fi citite decât pe proprie semnătură și după obținerea unei autorizații. A descoperit radioactivitatea și aplicațiile acesteia în medicină. Atunci când vrei să cercetezi viața unei personalități marcante ce a trăit acum mai bine de o sută de ani, găsirea unor materiale interesante, care să vorbească despre personajul în sine, constituie un adevărat obstacol. Când vorbim, însă, de Marie Curie, lucrurile devin mult mai complicate: însemnările sale, hainele, mobila, toate acareturile rămase în casa din suburbia pariziană CONTINUĂ SĂ IRADIEZE: logic, dacă ne gândim că Marie Curie, dimpreună cum al ei soț, au descoperit radiul, poloniul, radioactivitatea și utilizările acesteia în medicină!
În momentul în care dorești să accesezi notițele sale, păstrate în cadrul Bibilotecii Naționale Franceze, cei de acolo te vor privi cu suspiciune. Toate sunt păstrate în cutii speciale, ermetice. Marie Curie nu cunoștea efectele nocive ale experiențelor sale, pentru că nu cunoștea radioactivitateal. Lucra cu uraniu, plutoniu ori toriu, substanțe extrem de nocive, direct în laboratorul din casa sa, neizolat. ”Luminile emise erau frumoase, șterse, dar frumoase”, obișnuia să spună, în timp ce lucra.
Marie si Pierre CurieUneori, fără să știe, căra elementele radioactive cu ea, în poșetă!!! Marie, cât și soțul ei, Pierre, purtau haine de laborator, halate, nimic care să-i protejeze! 
Marie Curie a decedat în 1934, la 66 de ani, din cauza unei anemii aplastice, o formă de leucemie, pusă pe seama cercetărilor sale în domeniul radioactivității. Și astăzi, la peste 80 de ani de la moartea celei ce a fost considerată una dintre mințile luminate ale omenirii, lucrurile atinse de ea continuă să ucidă, indirect!
Pentru a afla mai multe despre ea, coborâm până în 1867 și mergem la Varșovia. Aici se naște Maria Salomea Sklodowska, într-o familie de profesori, care-i va insufla dragostea pentru învățătură. Tatăl ei, Vladislav Sklodowski, profesor de matematică și fizică la un liceu, care a studiat la Universitatea din Sankt Petersburg. Acesta era un bărbat inteligent care excela în aproape orice domeniu, inclusiv lingvistică și istorie. Mama sa, Bronisława Bugoska, era instructoare și apoi directoare la un pension de fete. Tânăra Maria Sklodowska nu are parte de o copilărie prea fericită. În 1876, sora ei, Zofia, moare de tifos exantematic, iar mama, care suferea de tuberculoză (pe atunci nevindecabilă), se internează într-un sanatoriu și se stinge din viață în 1878, pe când Maria avea doar zece ani. Tatăl este înlăturat din funcție pentru atitudinea sa împotriva stăpânirii țariste, care devenise foarte apăsătoare (interzisese chiar și folosirea limbii poloneze).
În fața loviturilor destinului, tânăra Maria se refugiază în studiu, unde obține rezultate maxime. La

Marie Curie la vârsta de 16 ani

Marie Curie la vârsta de 16 ani

vârsta de zece ani, studia în aceeași clasă cu sora ei mai mare, Helena, de 12 ani. În acei ani, femeile nu aveau acces în universități, așa că studiază, la propriu, pe ascuns, cu profesori polonezi, în miez de noapte, pentru a nu fi prinsă de autorități.
Deoarece în Polonia acelor vremuri nu era permisă admiterea femeilor în universităţi, îşi ajută întâi financiar sora mai mare lucrând ca guvernantă, pentru ca aceasta să studieze medicina la Sorbona, în Paris, ca mai apoi, la vârsta de 24 de ani, să fie chemată şi ea la Sorbona şi sprijinită să urmeze fizica (licenţiată în 1893) şi matematica (licenţiată în 1894).
Este momentul în care jură să schimbe prejudecățile unei societăți ce acorda șanse infime femeilor, în orice domeniu. ”Viața nu e ușoară pentru niciunul dintre noi. Așa, și ce e cu asta?”, avea să fie auzită deseori spunând. ”Trebuie să gândim că suntem sortiți pentru a face ceva și, dacă este așa, indiferent de costuri, trebuie să atingem acel țel”.

În 1883, la 15 ani, Marie Curie încheie studiile secundare cu cele mai bune rezultate din clasa sa. Intră în organizaţia clandestină feministă Universitatea Ambulantă şi ia legătură cu concepţiile pozitiviste ale lui Auguste Comte. Pentru a-şi câştiga existenţa, lucrează ca guvernantă. Pentru a uita de nefericirile abătute asupra familiei sale, Maria se dedică studiilor. Fratele, Jozef, studia medicina la Varşovia, iar Bronisława luase locul mamei în gospodărie. Maria ar fi dorit să îşi continue studiile la Universitatea din Varşovia. Deoarece în Polonia acelei epoci femeile nu aveau dreptul la studii universitare, Maria se decide să îşi continue studiile peste hotare. Nici acest lucru nu era posibil din motive financiare, mai ales că tatăl ei pierduse foarte mult investind într-o afacere sortită eşecului. Maria se înscrie la cursuri la care puteau participa şi femei. Va intra ca guvernantă pentru a putea finanţa studiile de medicină la Paris ale surorii sale, Bronisława, cu condiţia ca, după cea acesta va deveni medic, să finanţeze şi studiile Mariei. Întelegera fiind încheiată, Bronisława porneşte la Paris în ianuarie 1886. Astfel că, la 17 ani, Marie Curie intră ca guvernantă la o familie în Varşovia.
Marie CurieDin fericire, încheierea perioadei de slujbă ca guvernantă coincide cu succesul tatăl ei care în aprilie 1888 primeşte o slujbă mai bine plătită. Astfel puteau fi finanţate studiile Mariei care reuşeşte să îşi achiziţioneze echipamente cu care putea derula experimente ştiinţifice.
Ajunge la Paris, la Univeristatea de la Sorbona. Nu dezarmează, dar simte că, la 24 de ani, este prea bătrână comparativ cu ai ei colegi. Nu cedează, e ambițioasă, în 1893 termină magna cum laude și e licențiată în fizică. Este prima femeie din istoria unei universități frantuzești care primește titlul de doctor.
Folosind tehnici de piezoelectricitate sub atenta îndrumare a soţului său, măsoară radiaţiile în pehblendă şi minereurile ce conţineau uraniu.
Atunci când descoperă că radiaţiile din minereuri sunt mai puternice decât cele din uraniu, realizează că trebuie să fie prezente elemente necunoscute chiar mai radioactive decât uraniul.
Marie Curie a fost prima persoană care a folosit termenul de radioactiv pentru a descrie elementele care emană radiaţii în timp ce nucleele lor se descompun.
Destinul își întoarce fața și către ea. Are nevoie de un fizician de renume, pentru a aprofunda tema pe care o are, proprietățile magnetice ale oțetului. Se găsește cu Pierre Curie, cel ce-i va deveni soț, fizician renumit, autor al unor tratate privind magnetismul. Se iubesc, se căsătoresc. Devin pionieri în studiul radiației, analizează proprietățile uraniului. Descoperă poloniul și radiul. Pentru asta, primesc Premiul Nobel, în 1903. Este prima femeie din istorie care primește această distincție. Povestea spune că nu au mers să-l ridice de teamă să nu piardă din timpul alocat studiului.
Apoi, destinul o lovește din nou. Pierre traversează o intersecție aglomerată, este lovit de un atelaj greu și decedează, la doar 46 de ani. Obține, la catedra de fizică de la Sorbona, locul soțului. Devine prima femeie din istorie care predă la o universitate din Franța.
Marie Curie va scrie o biografie în care evocă viaţa şi activitate soţului.
Intensa ei activitate, privaţiunile la care s-a supus, o fac pe Marie Curie vulnerabilă din punct de vedere al sănătăţii. Suferă de o inflamare a pelvisului renal şi este nevoită să se opereze. Petrece câteva luni de refacere în Anglia, apoi întreprinde câteva excursii în Suedia, însoţită de colegul şi prietenul ei, Albert Einstein.
În 1911, primește, din nou, Premiul Nobel, de această dată pentru chimie. Descoperă Marie Curie in Laboratorradiul și poloniul.
Primul primește numele din latinescul pentru ”rază”, al doilea e omagiul adus Poloniei natale. Inutil să mai spunem ca este singura femeie din istorie care a obținut două premii Nobel.
În 1914 este numită director al Institutului de Cercetare a Radiului din Paris şi face numeroase călătorii pentru strângerea de fonduri necesare continuării activităţii ştiinţifice.
Ca urmare a expunerii la radiaţii şi a efortului intens, starea de sănătate a Mariei se înrăutăţeşte. Nu se proteja deloc de undele radioactive pe care le cerceta. Auzul şi vederea i se deterioraseră şi suferea atacuri din ce în ce mai dese. Într-o zi din primăvara anului 1934, Marie resimte un fel de febră şi părăseşte institutul de cercetare mai devreme ca de obicei. Din acel moment, starea ei de sănătate începe să se deterioreze extrem de rapid. Tot ceea ce medicii au putut face a fost să precizeze boala, anemie aplastică, un fel de lucemie datorată expunerii îndelungate la radiaţii şi faptul că sunt puţine şanse de recuperare. Marie a pornit spre un azil într-o zonă montană pentru a se trata, dar era prea târziu.
În 1932, ajutată de Guvernul Polonez, a înfiinţat Institutul de Cercetare a Radiului din Varşovia, devenit între timp Institutul de Oncologie Maria Skłodowska-Curie şi care a fost condus o perioadă îndelungată de către sora sa Bronisława.

Oameni de știință cu Marie Curie (stânga) și Albert Einstein (dreapta)

Oameni de știință cu Marie Curie (stânga) și Albert Einstein (dreapta)

Lordul Kelvin și marele Albert Einstein vorbesc elogios despre ea, cu ultimul pleacă în lungi călătorii. După Primul Război Mondial lucrează cu razele X. Argumentează necesitatea utilizării lor în medicină, creează primele dispozitive mobile cu X-Ray, care primesc numele de mini-Curies.
Peste ani, celebra companie Intel îi face o reverență. Modulul Intel® Curie™ este un produs de mici dimensiuni care se bazează pe SoC-ul (System on Chip) al companiei dedicat dispozitivelor purtabile. Botezat după numele celebrei savante, dispozitivul va transforma în Wearables inele, genți sau ceasuri inteligente. De asemenea, modulul va putea fi integrat în ochelari de vedere sau chiar peruci, spre a putea transmite zeci de date referitoare la corpul uman.

În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, studiul descărcării electrice în gaze rarefiate îmbogățește domeniul fizicii particulelor cu noi descoperiri: Hittorf descoperise, în 1869, radiația catodică, Röntgen, în 1895, razele X, iar Becquerel descoperă, un an mai târziu, radioactivitatea spontană a uraniului. În 1897, Marie se decide ca tema ei de doctorat să se refere la studiul acestor radiațiilor. În acest scop, electrometrul construit de Pierre Curie se ve dovedi de o reală utilitate. În timp ce lucra cu diferite componente care includeau uraniul, Marie a descoperit că toriul (ce fusese descoperit de Berzelius în 1829) emite unde radioactive chiar mai intense decât uraniul. La fel de intense erau și cele emise de pechblendă (uraninit), un minereu bogat în uraniu. Marie și-a dat seama că a descoperit un nou element chimic. Pierre Curie și-a suspendat cercetările proprii pentru a colabora cu Marie. În aprilie 1898, cei doi prezintă Academiei de Știință o teză privind radioactivitatea uraniului și a toriului. Deoarece nu erau membri ai Academiei, prezentarea descoperirii este realizată de către Gabriel Lippmann.
Cei doi își continuă cercetările și ajung la concluzia că pechblenda conține două elemente responsabile de Marie Curie la Exxperimenteemisia unor puternice unde radioactive. În iulie 1898, ei reușesc să izoleze unul din aceste elemente și prezintă rezultatul Academiei de Științe. Acest nou element se va numi “poloniu”, după numele țării de origine a Mariei. Astfel, Marie Curie a demonstrat că misterioasa radiație este o proprietate atomică și denumește fenomenul “radioactivitate”, iar elementele chimice cu această proprietate, “elemente radioactive”. Descoperirea radioactivității va avea un impact incomensurabil în lumea fizicii și mai ales a fizicii particulelor. S-a înțeles și mai bine structura atomului dovedindu-se că acesta poate fi descompus în particule elementare mai mici. Pe când cerceta diferite tipuri de minereu, Marie a descoperit unul care emitea o radiație mai puternică decât uraniul pur. Cu alte cuvinte, emisia radiațiilor nu era un domeniu exclusiv al uraniului, deci ar exista și alte elemente care pot emite radiații. Soții Curie au raportat, pe data de 26 decembrie 1898, că un nou element diferit de poloniu a fost găsit de ei. Mai târziu, Marie Curie l-a izolat din uraninit, denumindu-l “radiu”.

Tot timpul vieții, Marie Curie nu și-a uitat patria natală. În tinerețe, a promovat și a dat lecții de poloneză, în clandestinitate, deoarece ocupația țaristă o interzicea. După izbucnirea Primului Război Mondial, guvernul Franței ia măsuri pentru protejarea rezervelor sale de radiu. Marie Curie susține acest efort, ajutând la transportul cutiilor cu acest element la Bordeaux. Marie face tot posibilul pentru a susține Franța în acest război. Aflând despre insuficiența ajutorului medical acordat soldaților răniți, susține utilizarea radiațiilor X de către medicii militari. Alături de alți numeroși voluntari, pornește spre câmpul de luptă cu opt vehicule echipate cu instalații care utilizează raze X, de care vor beneficia zeci de mii de soldați. Utilizarea radiului pentru tratamente medicale se va dezvolta în următorii ani. Sfârșitul conflagrației mondiale va aduce deplină satisfacție femeii-savant: Tratatul de la Versailles stipulează și independența Poloniei. Ca expresie a dragostei pentru patria natală, la înmormântarea Mariei Curie, fratele ei, Jozef, și sora sa, Bronislava, au presărat pământ polonez peste sicriul ei.
Marie-CurieDeşi plină de succese ştiinţifice răsunătoare, viaţa Mariei Curie a fost umbrită şi de efectele umilitoare ale discriminării femeii, care încă era predominantă în acea epocă. Pe când era studentă, mai ales datorită faptului că numărul femeilor în universităţi era extrem de mic, era adesea acostată de tinerii ei colegi. Se spune că prietena ei, Jadwiga Sikorska, intervenea adeseori, astfel că Marie, care pe atunci nu era interesată de vreo relaţie, putea să se ocupe liniştită de studiile sale. Apariţia ei la catedra Universităţii din Paris (spre a lua locul soţului de curând decedat) reprezintă un moment unic în istoria academică a Franţei, pentru care era un lucru neobişnuit ca o femeie să deţină o astfel de funcţie. În 1911 se supune la vot admiterea Mariei Curie în cadrul Academiei de Ştiinţe. Într-o epocă în care discriminarea femeii era încă predominantă, propunerea a fost respinsă. Eforturile de denigrare a femeii-savent nu se opresc aici: Un ziar parizian din acelaşi an sugerează existenţa unei posibile relaţii sentimentale între Marie Curie şi Paul Langevin. Langevin provoacă la duel pe autorul articolului din acel ziar. Borel şi Perrin sunt indignaţi de această campanie de denigrare. Unii chiar i-au cerut Mariei să renunţe la cel de-al doilea Premiu Nobel care urma să i se decerneze.
Descoperirea, de către soţii Curie, a radioactivităţii şi ulterior cercetările lui Ernest Rutherford au condus la ideea că atomul nu este indivizibil. Au fost propuse mai multe modele pentru structura atomului, toate având ca esenţă ideea că atomul este format dintr-un nucleu şi un înveliş de electroni, nucleul fiind cel care emite undele radioactive.
O altă utilitate practică a descoperirilor Mariei Curie a constat în utilizarea radiului în tratamentul Marie_Curie si Reteauacancerului. Dar principalul motiv pentru care marele savant îşi desfăşura munca de cercetare nu era unul pragmatic, ci curiozitatea ştiinţifică. Elementul chimic cu numărul atomic 96 este denumit curiu în memoria celor doi savanţi.
De-a lungul vremii i-au fost aduse nenumărate omagii pentru descoperirile sale cu aplicaţii mai ales în medicină, iar în momentul de faţă o mulţime de instituţii din întreaga lume îi poartă numele. Pe lângă cel de Oncologie din Varşovia, mai există o Universitate Maria Skłodowska-Curie în oraşul Lublin- Polonia, Universitatea Pierre et Marie Curie din Paris, Institutul Curie şi Muzeul Curie din Paris, staţia de metrou din Paris Pierre et Marie Curie, Liceul Metropolitan Curie din Chicago- SUA.

Marie Curie în 1930

Marie Curie în 1930

Un mare spital pentru copii din București poartă numele celebrei savante — Spitalul “Maria Sklodowska Curie”. Spitalul a fost construit cu ajutorul unor fonduri donate de statul polonez pentru copiii din România imediat după marele cutremur din anul 1977 și a fost inaugurat în anul 1984 ca unul dintre cele mai mari spitale de copii din Romania. Cunoscut inițial ca Spitalul Polonez și apoi ca Spitalul Budimex, acesta a reunit medici pediatri de renume de la diferite spitale din București, care au transformat acest dar al poporului polonez într-unul dintre cele mai bune centre medicale dedicate îngrijirii copiilor.

Surse:
a1.ro
jurnal-de-polonia.blogspot.ro
ro.math.wikia.com
ro.wikipedia.org
autori.citatepedia.ro
youtube.com

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 − three =

13 − 5 =

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum este corect – “costum de haine” sau “costum”? Structura …
Corespondenta la redactie