Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Omul este un animal cu un extraordinar spirit de adaptare.

Omul este un animal cu un extraordinar spirit de adaptare.

Motivul pentru care nu conduc este ca să ajung de la A la B. Simt fiecare reacție a mașinii, devin parte din ea.

Aerodinamica este pentru cei care nu ştiu construi motoare bune.

Frânele doar te încetinesc.

Nu contează ce e în spatele tău.

Era șoferilor de curse s-a terminat.

Cred că cele mai multe lucruri pot fi spuse în câteva rânduri.

Dacă poți s-o visezi, poți s-o faci.

Dar de fiecare dată mi se părea că urc într-un roller coaster, și mă trezesc coborând cu acel sentiment uluitor pe care știm cu toții.

Curse este o manie mare pentru care trebuie să sacrifice totul, fără reticență, fără ezitare.

Trebuie să continuăm să lucrăm în mod continuu; altfel, cineva se gândește la moarte.

Cursele mă amuză.

Trebuie să întâlnesc pe cineva atât de încăpățânat ca mine însumi și animat de această pasiune exagerată care nu-mi lasă nici un moment de gândire sau altceva. Nu am, de fapt, niciun interes în viață în afara mașinilor de curse.

Este adevărat că nu am întâlnit pe cineva asemănător mie-dar asta numai pentru că greșelile mele sunt enorme.

Clientul nu este întotdeauna corect.

Nu am fost într-o adevărată călătorie, nu am făcut niciodată o vacanță. Cea mai bună vacanță pentru mine este petrecută în atelierele mele, când aproape toți ceilalți sunt în vacanță.

Construiesc ingineria și-i atașez roți.

Fiecare visează să conducă un Ferrari. A fost intenția ema de la început.

Enzo Ferrari

Totul incepe in Italia, la Modena, in 1908. Fara prea mari ambitii si fara prea multa educatie primita acasa, tanarul Enzo vede Circuitul de la Bologna, o cursa celebra in acei ani. Chiar daca abia implinise 10 ani, copilul prinde ‘fiorul’ curselor si decide ca asta vrea sa faca atunci cand va fi mare. Numai ca planurile ii sunt date peste cap. Enzo este chemat sa apere Italia in Primul Razboi Mondial, dar paraseste luptele pentru ca se imbolnaveste de o gripa care facea ravagii pe campurile de lupta si care omorase pana in acel moment mii de oameni. Intre ei, tatal lui Enzo – Alfredo si fratele sau – tot Alfredo. Cei 20 de ani pe care ii implinise in 1918 probabil ca l-au ajutat sa scape de teribila boala – banala astazi; ‘bonus’: familia sa, sau ce a mai ramas din ea, traia intr-o saracie lucie si se baza exclusiv pe tanarul Enzo.
S-a născut pe 18 februarie 1898 în Modena, Italia. Certificatul de naştere consemnează naşterea sa pe 20 februarie, dat fiind faptul că o puternică furtună de zăpadă l-a împiedicat pe tatăl său să înregistreze naşterea sa în registrul local. A fost cel mai tânăr din cei doi fii ai lui Alfredo şi Adalgisa Ferrari. Tatăl său era fiul unui băcan şi fondase un atelier în care realiza componente metalice. Când avea 10 ani, Enzo Ferrari a fost martorul câştigului lui Felice Nazzaro în 1908 la Circuitul din Bologna, un eveniment care l-a inspirat să devină pilot de curse. Tatăl şi fratele său au murit în 1908 ca urmare a pandemiei mortale de gripă de după Primul Război Mondial. Ferrari a fost şi el foarte  bolnav, iar în 1918 a fost eliberat de datoria de a servi în război. Afacerea familiei s-a prăbuşit, iar Ferrari a început să îşi caute un loc de muncă în industria auto. Nu a fost acceptat în cadrul reprezentanţei Fiat din Torino şi s-a mulţumit cu munca de şofer de test pentru C.M.N. (Costruzioni Meccaniche Nazionali), un producător auto din Milano.
A fost promovat ca şofer de curse şi şi-a făcut debutul în 1919, în cadrul circuitului Parma-Poggio di Bercete, unde a terminat al patrulea la categoria la care participa. În acelaşi an, a participat şi la Targa Floria, dar a fost nevoit să se retragă după o defecţiune la maşină. În 1920 a părăsit C.M.M. pentru Alfa Romeo, tentat de faptul că cei mai buni ingineri puteau concura la raliurile locale și naționale din Italia. Așa că și-a urmat visul și și-a început cariera de pilot ‘part time’ în 1920. Trei ani mai târziu, a cumpărat o tablă ruginită, de la un avion de vânătoare din Primul Război Mondial. Desenul – un căluț în poziție oblică – l-a fascinat pe Enzo Ferrari. 
În 1923 a primit insigna Prancing Horse, care decora fuselajul avionului prietenului său din armată, Francesco Baracca, de la mama acestuia. Insigna a fost luată din rămăşiţele avionului în care a murit misterios Baracca în 1918. Ferrari va folosi ulterior insigna pe maşinile sale după ce îşi va alcătui propria echipă.
Şocat de moartea lui Antonio Ascari în 1925, a refuzat oportunitatea de a participa la curse mai prestigioase oferită de Alfa Romeo şi s-a concentrat pe management şi dezvoltatea echipei Alfa Cars. Ferrari a participat cu aceasta la curse până în 1932, când a părăsit Alfa Romeo şi a pus bazele echipei sale, Scuderia Ferrari. În 1937, Alfa Romeo a decis să recâştige controlul asupra diviziei de curse şi l-au reangajat pe Ferrari ca sporting director. Nemulţumit de acest aranjament, a părăsit compania şi a fondat Auto-Avio Costruzioni, o companie ce oferea componente echipelor participante la curse. Deşi o clauză din contract îl restricţiona să participe la curse şi la designul maşinilor pentru patru ani, a reuşit să producă două maşini. Odată cu începerea Celui de Al Doilea Război Mondial, fabrica lui Ferrari a început să producă pentru guvernul fascist al lui Mussolini.
După ce Aliaţii au bombardat fabrica, Ferrari a relocat-o din Modena în Maranello. La sfârşitul războiului, a început să producă maşini folosind propriul nume şi a fondat Ferrari S.p.A. în 1947. Pentru Enzo Ferrari, afacerile serioase și mai ales libere au început acum. Piloții săi erau cei mai buni din lume, iar cu mașinile sale au câștigat de mai multe ori trofee la Le Mans sau Mille Miglia.


Echipa sa a debutat în Torino, în 1948, iar prima victorie a venit un an mai târziu, la Lago di Garda. Prima victorie majoră a fost în 1949, la cele 24 de ore din Le Mans, cu un Ferrari 166M condus de Luigi Chinetti şi Peter Mitchell-Thomson. În 1950, echipa lui Ferrari a participat la proaspăt înfiinţatul campionat Formula 1 şi a fost singura echipă ce a rămas de la introducere. Ferrari a câştigat primul Grand Prix în 1951.
Decizia de a continua cursele a adus noii companii victorii şi recunoaştere publică. Totuşi, vitezele în creştere, infrastructura slabă şi lipsa măsurilor de siguranţă au făcut ca, în 1957, în cadrul Mille Miglia, să se întâmple un accident grav: unui Ferrari condus de Alfonso de Portago ce ajunsese la o viteză de 250 km/oră i-a explodat un cauciuc şi a ieşit în mulţime, omorându-i atât pe pilot şi copilot, cât şi nouă spectatori. Enzo Ferrari şi producătorul de anvelope au fost acuzaţi de omor într-un proces ce a fost încheiat în 1961. Fostul pilot a devenit un afacerist respectat la nivel mondial, a scăpat de acuzații.

Până la sfârşitul anilor 1960, dificultăţile financiare, precum şi necesitatea de a satisface noi măsuri de siguranţă şi de reducere a emisiilor de gaze în producţia de maşini l-au determinat pe Ferrari să caute un partener de afaceri.  În 1965, când patronul avea deja 67 de ani, italienii de la Fiat au cumpărat o parte din companie. În 1971 a părăsit postul de managing director al diviziei de automobile, iar în 1974 l-a numit pe Luca Corderi di Montezemolo ca manager al echipei de Formula 1. Niki Lauda a câştigat campionatul în 1975 şi 1977. Peste alți patru ani, Fiat mai achiziționa o parte, ajungând să dețină 50% din Ferrari. Tragedia, așa cum era văzută de oamenii din jurul Ferrari, a venit abia în 1988. Atunci, Enzo avea să moară, la 90 de ani, iar Fiat cumpăra în același an acțiuni prin care controla 90% din companie.
El s-a căsătorit cu Laura Dominica Garello (1900-1978), la 28 aprilie 1923, și au rămas căsătoriți până la moartea ei. Ei au avut un fiu, Alfredo “Dino”, care s-a născut în 1932, îngrijit ca succesor al lui Enzo. Dar pentru că suferea de probleme de sănătate, a murit de distrofie musculară în 1956. Enzo a avut un al doilea fiu, Piero, cu amanta lui Lina Lardi în 1945. După cum divorțul era ilegal în Italia până în 1975, Piero putea fi recunoscut doar ca fiu al lui Enzo, după moartea lui Laura în 1978. Piero este in prezent vice-presedinte al companiei Ferrari, cu o cotă de 10% proprietate.
Enzo Ferrari a murit la data de 14 august 1988 în Maranello. Moartea sa nu a fost făcută publică decât două zile mai târziu, la cererea sa, pentru a compensa înregistrarea târzie de la naştere. Grand Prix-ul italian a fost ţinut la câteva săptămâni după moartea lui Ferrari, iar rezultatul a fost câştigarea cursei de Ferrari, aceasta fiind singura cursă din sezonul respectiv ce nu a fost câştigată de McLaren.

Detalii:

  • Enzo Ferrari nu a fost un pilot recunoscut la nivel internațional, însă a fost un șef dur
  • strategia sa era să-i facă pe piloții de curse să concureze între ei, chiar dacă lucrau la aceeași firmă
  • între anii ’50 și anii ’60, șapte piloți de la Ferrari au murit în accidente oribile petrecute pe circuit
  • patronul spunea în presă că victoriile sunt rezultatul unei relații între cei mai buni piloți și cele mai bune mașini; în privat, Ferrari spunea că mașinile sale sunt adevăratele campioane, nu piloții
  • în 2003 a fost lansată prima mașină care poarta numele lui Enzo Ferrari
  • pe 18 februarie 2018 s-au împlinit 120 ani de la nașterea lui Enzo Ferrari, cel mai cunoscut industriaș din domeniul auto.

A primit o serie de diplome de onoare, Premiul Hammarskjöld în 1962, Premiul Columb în 1965, Premiul Gasper în 1987. Ìn anul 1994, el a fost introdus post-mortem în Motorsports Hall International of Fame. El a fost introdus în Automotive Hall of Fame în 2000.

Poveștile celor care nu renunță, dramele celor care nu au reușit și succesul celor care au avut curaj, reprezintă povești de viață care supraviețuiesc zeci, dacă nu sute de ani. Chiar dacă Enzo Ferrari nu a știut că în urma sa va rămâne acest simbol uriaș, a fost atât de ambițios să treacă peste două Războaie Mondiale și peste pierderea familiei, încât a intrat în istorie alături de căluțul său cabrat.

 

Surse:
sport.ro
m.businessmagazin.ro
brainyquote.com
youtube.com

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum se scrie corect Mall-ul sau Mallul Potrivit Dicţionarului ortografic, ortoepic …
Corespondenta la redactie