Singura greşeală adevărata este cea din care nu învăţăm nimic.

Secretul succesului este să înţelegi punctul de vedere al celuilalt.

Calitate înseamnă să munceşti bine atunci când nimeni nu te supraveghează.

Taie-ţi singur lemnele şi-ţi va fi de două ori mai cald.

Raţele ouă în linişte, pe când găinile cotcodăcesc ca nebunele. Rezultatul? Toţi mănâncă ouă de găină.

Dacă toţi banii mei ar fi 20 de dolari, de 2 dolari aş cumpăra creioane şi de 18 dolari aş face publicitate la ele.

Fericirea înseamnă să-ţi placă ce trebuie să faci şi să ai voie să faci ce-ţi place.

Oricine poate avea un Model T de orice culoare, atâta vreme cât e neagră.

Nu angajatorul plăteşte salariile. Angajatorul doar administrează banii. Clientul plăteşte salariile.

Nu poţi clădi o reputaţie pe ceea ce intenţionezi să faci.

Cei mai mulţi oameni se gândesc la succes în termeni de a primi. Totuşi, succesul presupune a dărui.

Nu căuta vina, caută un remediu, un mod de a repara.

Oricine încetează să înveţe, este bătrân, indiferent dacă are 20 sau 80 de ani.

O afacere, care aduce numai  bani, este o afacere proastă.

Există mai mulţi oameni care renunţă decât cei care eşuează.

Bătrânii întotdeauna îi sfătuiesc pe cei tineri să economisească banii. Este un sfat prost. Nu adunaţi mărunţişul. Investiţi în propria persoană. În viaţa mea nu am economisit un dolar, până nu am atins vârsta de 40 de ani.

Dacă banii sunt singura ta speranţă în a-ţi obţine independenţa, nu vei fi nicicând independent. Singura garanţie pe care o are cineva în lumea aceasta constă din rezerva lui de cunoaştere, experienţă şi talent.

Nu te îmbogăţeşti cu ce câştigi, ci cu cât cheltuieşti.

Eşecul e pur şi simplu şansa de a încerca din nou, de data asta cu mai multă inteligenţă.

Există o singură regulă pentru industrialist: construieşte cele mai bune produse, la cele mai mici costuri şi plăteşte cele mai mari salarii pe care le poţi plăti.

Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este acela ce nu are niciun vis.

Nimeni care nu munceşte nu-şi poate focaliza gândirea. Lenea deformează mintea.

Nu banii îţi aduc siguranţa. Siguranţa ţi-o poate da doar un bagaj valoros de cunoştinţe, experienţă şi abilităţi.

Henry Ford

Povestea începe în Springwells Township, Wayne County, Michigan, pe 30 iulie 1863, când William şi Mary Ford au devenit părinţi, la naşterea lui Henry, primul dintre cei şase copii ai familiei. Crescând la o fermă prosperă de familie, el şi-a făcut educaţia într-o şcoală sătească, ce avea o singură clasă; încă de pe-atunci el a arătat un interes deosebit pentru absolut tot ce ţinea de mecanică. Acest interes avea să devină geniu desăvârşit şi să îi aducă lui Henry recunoaşterea ca ‘unul dintre cei mai mari industriaşi ai lumii’. Henry Ford a schimbat viaţa multor oameni, datorită maşinilor practice şi accesibile pe care le-a produs. Linia mobilă de asamblare şi tehnicile de producţie de masă pe care le-a inventat au stabilit standardele prin care avea să fie evaluată activitatea industrială în toată prima jumătate a secolului XX.
Henry Ford a început de tânăr. pe când avea 12 ani, Henry îşi petrecea cea mai mare parte a timpului într-un mic atelier de mecanică, pe care îl amenajase de unul singur. Aici şi-a construit primul motor cu aburi, în 1878, când avea doar 15 ani. Un an mai târziu, avea să plece la Detroit, ca să lucreze ca ucenic maşinist. Ucenicia sa a ţinut trei ani, după care Henry s-a întors la Dearborn. În următorii câţiva ani, Henry s-a ocupat cu repararea şi operarea motoarelor pe aburi, cu diverse slujbe de scurtă durată într-o fabrică din Detroit, dar şi cu îmbunătăţirea utilajelor folosite la ferma tatălui său. Anul 1888 a marcat o decizie majoră în viaţa sa, şi anume cea de a se căsători cu Clara Bryant; pentru a-şi întreţine familia, Henry a preluat conducerea unui gater din regiune. Următoarea schimbare majoră nu avea să întârzie prea mult: în 1891, Ford lucra, deja, ca inginer la Edison Illuminating Company, în Detroit. Doi ani mai târziu, după ce a fost promovat inginer-şef, Ford avea, în sfârşit, suficient timp şi suficiente fonduri pentru a se ocupa mai intens de experimentele personale legate de funcţionarea motoarelor cu ardere internă.
Culminarea experimentelor sale a constat în construirea unui vehicul auto-propulsat –  Quadricycle – în 1896. Primul motor Ford a intrat în istorie direct de pe masa de bucătărie a lui Henry Ford şi a fost urmat, în scurt timp, de următorul său proiect – un motor montat pe un cadru cu patru roţi de bicicletă – prima maşină Ford. După ce a demisionat de la Edison, în 1898, Ford a înfiinţat Detroit Automobile Company. Din nefericire, compania a dat faliment. Dar cum nu-i stătea în obicei să dea înapoi când întâlnea o piedică, el a construit mai multe maşini de curse şi a condus, pe 10 octombrie 1901, celebrul ‘Sweepstakes’, smulgându-i victoria campionului Americii, Alexander Winton.

Henry Ford a fost unul dintre cei mai puternici industriaşi ai omenirii şi unul dintre pionierii mecanicii motorizate. Nu a fost primul care a pus în funcţiune un motor cu propulsie pe bază de benzină, dar a fost primul care a văzut potenţialul industriei de automobile şi a gândit o maşină accesibilă, pentru americanul de rând. “Există o singură regulă pentru industriaş: să facă produsele de cea mai bună calitate posibilă, la cel mai mic cost posibil, plătind cele mai bune sala­rii posibile”, spunea Ford. Şi a fost un exemplu viu, fiind primul om de afaceri care a plătit un salariu de 5 dolari pe zi, echivalentul a 120 de dolari, astăzi. Oamenii trebuie să fie în stare să cumpere ceea ce produc, a susţinut el. Era o filo­sofie de business revoluţionară pentru începutul secolului XX. Dar, fără această viziune, numele “Ford” nu ar avea astăzi aceeaşi rezonanţă.
Compania care urma să producă noile quadricicle – autoturismele de mai târziu – a apărut după câţiva ani, în 1903, cu Henry Ford pe post de vicepreşedinte şi de inginer şef. Avea sediul pe o stradă devenită emblematică în Detroit şi în întreaga lume – strada Mack. În primele luni, aici se fabricau doar câteva maşini pe zi. Drum lung până la producţiile în serie din zilele noastre. Prima maşină a fost vândută doctorului Pfenning, din

Primul automobil Ford vandut în 1903

Chicago, în 28 iulie 1903. Autoturismul avea un motor cu doi cilindri, 8 cai putere şi atingea o viteză de 50 de km pe oră pe drumuri neaccidentate, ceea ce la vremea respectivă era o raritate. De la primul model vândut în 1903, compania Ford avea să producă peste 300 de mili­oa­ne de vehicule.
Henry Ford  şi-a atins în 1908 visul de a comercializa în masă o maşină accesibilă americanului de rând: modelul Ford T. Autovehiculul cu patru locuri a fost lansat la preţul de 850 de dolari (echivalentul a 22.000 de dolari americani, în zilele noastre), în vreme ce autoturisme­le concurenţei costau între 2.000 şi 3.000 de dolari. În 1913, preţul maşi­nilor Ford a scăzut la 550 de dolari, doi ani mai târ­ziu la 440 de dolari, iar în 1920 ajunsese la 260 de dolari, datorită eficientizării şi automatizării liniilor de asamblare. Vânzările au fost pe măsură şi, în scurt timp, Henry Ford a ajuns un om foarte bogat. În 1911 au fost vândute aproape 70.000 de maşini, pentru ca în 1915 să fie vândute peste 500.000. În 1914,  visul antreprenorial al lui Ford s-a împlinit: muncitorii de la fabrica sa puteau să-şi cumpere o maşină personală cu salariile din patru luni. Se întâmpla acum aproape 100 de ani.

În 1918, anul în care s-a încheiat primul Război Mondial, jumătate din maşinile deţinute de americani erau Modelul T. Cum cererea pentru acest automobil punea probleme de capacitate de producţie, Ford deschisese încă din 1910 o fabrică imensă în Highland Park, Michigan. Regulile de producţie erau stricte: manufactură fără greşeală, standardizare, diviziunea muncii şi, din 1930, o linie continuă de asamblare. În 1930 se finaliza şi construcţia uzinei Rouge, din Dearborn, un mastodont industrial în valoare de aproape 300 de milioane de dolari, cu peste 80 de mii de angajaţi.
A candidat fără succes la Senatul SUA în 1918 şi s-a opus vehement sindicalizării. De altfel, Ford a fost ultima mare companie americană care a interzis angajaţilor săi să se sindicalizeze.
După moartea lui, în 1947, la şefia companiei s-a instalat nepotul său, Henry Ford II. În prezent, preşedintele executiv al companiei este William Clay “Bill” Ford Jr., strănepotul lui Henry Ford.

Surse:
www.ford.ro
www.paginiromanesti.ca
www.autori.citatepedia.ro
www.youtube.com