Adevarul te eliberează de robie-site susținut și de românii de pretutindeni

Timpul este viaţa însăşi şi viaţa rezidă în inima omului.

Timpul este viaţa însăşi şi viaţa rezidă în inima omului.

Unii îşi cheltuiesc întreaga avere pentru a câştiga la jocurile de noroc sau jertfesc totul de dragul unei idei fixe ce nu se poate realiza niciodată.

Alţii cred că nu pot trăi fericiţi decât în altă parte de locul unde se află, şi călătoresc toată viaţa prin lume. Iar câţiva nu-şi găsesc liniştea până ce n-au devenit puternici. Într-un cuvânt există tot atâtea pasiuni, cât şi oameni.

Există oameni care îşi pun în joc viaţa pentru a cuceri un pisc. Nimeni, nici chiar ei înşişi nu îşi pot explica limpede de ce. Alţii se câinează pentru a câştiga inima unei persoane care nici nu vrea să ştie de ei. Iar alţii se distrug, fiindcă nu pot rezista plăcerilor mâncării – sau ale băuturii.

E un lucru tare misterios cu pasiunile omeneşti, iar în cazul copiilor totul se petrece la fel ca şi în cazul oamenilor maturi. Cei copleşiţi de o pasiune n-o pot explica, iar cei ce nu au trăit niciodată ceva asemănător nu pot înţelege.

Întregul timp care nu e simţit cu inima e la fel de pierdut ca şi culorile curcubeului pentru un orb sau cântecul unei păsărele pentru un surd. Din păcate, există inimi oarbe şi surde care nu simt nimic deşi bat.

Ce se petrece, de fapt, într-o carte cât timp stă închisă?

Calendarele si ceasurile există pentru a măsura timpul, dar acest lucru nu înseamnă nimic pentru că toţi ştim că o oră poate părea o eternitate sau poate trece într-o clipă, în funcţie de cum ne-o petrecem.

Aceia care consideră că ascultatul nu este o artă, ar trebui să vadă dacă ei pot face măcar jumătate din ceea ce fac alţii.

Pentru copilul din mine şi pentru copilul din fiecare dintre noi spun poveştile. Şi pentru asta sunt cărţile mele, pentru fiecare copil între 80 şi 8 ani.

Dar dorinţele nu pot fi nici provocate, nici înăbuşite după cum ai vrea. Ele izvorâsc din adâncurile cele mai ascunse ale fiinţei noastre, fie ele bune sau rele. Şi se nasc fără să ne dăm seama.

Cine n-a petrecut o după-amiază întreagă cu urechile încinse şi cu părul zbârlit aplecat deasupra unei cărţi, citind şi iar citind, şi uitând de lumea din jurul său, şi nebăgând de seamă că-i e foame sau frig?

Viaţa are un mister mare, dar destul de banal. Deşi împărtăşit de fiecare dintre noi şi cunoscut de toţi, rareori nu ne apare în gând. Această taină, pe care majoritatea dintre noi consideră că i se cuvine şi la care nu ne gândim de două ori, este timpul.

Cine n-a citit niciodată pe ascuns sub plapumă la lumina unei lanterne de buzunar, fiindcă tata sau mama sau vreo altă persoană grijulie a stins lumina pe motivul bine intenţionat că acum trebuie să dormi, căci mâine te scoli devreme?

Cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe faţă, fie în ascuns, fiindcă o poveste minunată se sfârşea şi urma despărţirea de personajele alături de care luaseşi parte la atâtea aventuri, fiinţe iubite şi admirate ce îţi stârniseră îngrijorări şi speranţe, şi fără a căror prezenţă viaţa părea dintr-odată goală şi lipsită de sens?

Michael Ende

A lucrat ca actor, scriitor şi textier pentru spectacole de cabaret, a facut critică de film. În 1931 familia s-amichael-ende mutat la Pasing, în apropiere de Munchen, apoi chiar în orașul Munchen. Prima parte a copilăriei și-a petrecut-o în apropierea artiștilor și l-a marcat profund această perioadă fericită și boemă a existenței sale. A început studiile primare la Gimnaziul Maximilian și a terminat gimnaziul la Garmisch. Studiile liceale le-a făcut la şcoala Waldorf din Stuttgart. Aici a aprofundat interpretările ezoterice ale basmelor germane. Între 1947 şi 1950 a studiat actoria la şcoala Falckenburg Otto din Munchen.

Cunoscutul scriitor de romane fantastice și cărți pentru copii Michael Ende s-a născut pe 12 noiembrie 1929 în orașul Garmisch-Partenkirchen din landul Bavaria, Germania. Era fiul pictorului suprarealist Edgar Ende și al Louisei Bartholomew, fizioterapeut. A început să scrie la o vârstă fragedă.
michael-ende-in-1960Deşi a publicat lucrări într-o gamă largă de genuri, inclusiv poezie, piese de teatru, librete de operă, el este cel mai bine cunoscut pentru romanele sale de fantezie, care încorporează structuri și motive de basm. Cariera lui Michael Ende ca scriitor a început în 1947 cu lucrarea “Der Gaukler”/”Iluzionistul”. Romanele sale așa-zise „pentru copii” au făcut de mult înconjurul lumii, fiind traduse în principalele limbi de circulație europeană. Cea mai importantă operă a lui, romanul-basm Povestea fără sfârșit, poate fi analizată din mai multe puncte de vedere; tema principală a cărții este importanța imaginației în viața individului dar întâlnim și o adevarată galerie a principalelor mituri ale civilizațiilor europene, și nu numai ale acestora.
Textul următor se dorește a fi o expunere succintă a celor mai cunoscute teme și motive din romanul lui michael-ende-in-1962Ende, precum și o încercare de a stabili modelele mitologice pe care Ende le-a avut în vedere când a creat figurile care populează fascinantul univers al țării imaginare Fantàzia. Succesul l-a cunoscut însă cu romanul “Jim Knopf und Lukas der Lokomotivführer”/”Jim Button şi mecanicul de locomotiva”-în 1960, urmat de “Jim Knopf und die Wilde 13”, partea a doua, în 1962.
“Momo” (1973) şi “Povestea fara sfarsit” (1979) i-au adus faima internațională. Adaptările pentru televiziune și radio i-au cimentat reputația.
michael-ende_Un motiv important pentru marea popularitate a cărților lui în rândul copiilor și adulților deopotrivă este darul său special pentru a aborda subiecte complexe, de multe ori considerate ca nepotrivite pentru copii, într-o manieră uşor de înţeles, fără a sacrifica profunzimea narativa sau umorul.


A fost căsătorit cu actrița și cântăreața Ingeborg Hoffmann. S-au mutat împreună la Roma, în Italia. După moartea ei, în 1985, a revenit la Munchen. În 1989 s-a căsătorit cu Mariko Sato.
A fost decorat cu Crucea Federală de Merit si multe premii germane si internationale.
Cărţile sale au fost editate la nivel mondial în tiraj total de 20 de milioane exemplare și sunt traduse în 45 michael_endede limbi.
Prozatorul german a purtat o asiduă corespondență cu scriitorul român Iordan Chimet.

Cărțile lui Michael Ende invită cititorul în lumi imaginare, pline de simboluri și îi permite să se identifice cu eroii de poveste. De-a lungul anilor, cărţile sale nu și-au pierdut nici actualitatea, nici popularitatea, ele continuă să ispitească, la citirea lor rezonează atât tinerii cât și adulșii, asa cum și-a dorit Michael Ende.

ende_bildDe același autor: Jim Knopf und Lukas der Lokomotivfuhrer (1960), Momo (1973, distins în 1974 cu Deutscher Jugendliteraturpreis; Polirom, 2012, 2016), Lirum Larum Willi Warum (1978), Der Spiegel im Spiegel. Ein Labyrinth (1984), Die Geschichte von der Schussel und vom Loffel (1990).
Pentru Povestea fără sfârșit, Michael Ende a primit numeroase premii literare germane și internaționale. Cartea a fost ecranizată de Wolfgang Petersen în 1984 și tradusă în peste 35 de limbi.
A murit la 28 august 1995 la Filderstadt în Germania.

Surse:
biografii.famouswhy.ro
ro.wikipedia.org
autori.citatepedia.ro
youtube.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eight − three =

57 − 48 =

Editorial
  • Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    Dumnezeu nu face politică și nici preoții cu har nu pupă demagogi în fund

    “Tineți cu tărie Ortodoxia… Noi trăim acum timpuri însemnate în Apocalipsă, cele despre care îngerul a strigat: “Vai de cei ce trăiesc!” – înainte de venirea lăcustelor. “Istoria ne arată că Dumnezeu conduce popoarele și dă lecții de morală întregii lumi”. Viața socială se măsoară cu anii, secolele, mileniile, dar …...citeste »

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

6 iulie 2021

Ioana Pavelescu, singura elevă din Oltenița care a obținut media 10 la Bacalaureat: ”În momentul în care vezi rezultatul nu îți vine să crezi. Și te mai uiți o dată, să te asiguri că e corect. Și încă o dată…”

Ioana Pavelescu a obținut media generală 10,00 la examenul recent de Bacalaureat. Ioana a împlinit pe 11 iulie vârsta majoratului și iată că la examenul maturității își demonstrează ei personal în primul rând, că studiul individual este important. Ioana nu are o rețetă secretă pentru această performanță deoarece munca susținută, munca în mod echilibrat a fost făcută cu răbdare, fără pauze prea lungi și urmând sfaturile părinților săi.

  • Pastila de gramatică

    Pastila de gramatică

    Cum se scrie corect Mall-ul sau Mallul Potrivit Dicţionarului ortografic, ortoepic …
Corespondenta la redactie